„Luati jugul Meu asupra voastră, şi învățați de la Mine, căci Eu sunt blind şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” – Matei 11:29
Numai prin ajutorul Învăţătorului divin putem înţelege adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. În şcoala Sa noi vom învăța cum să fim blânzi şi smeriţi. El ne arată cum să înţelegem tainele dumnezeirii. (Ms.99/1902).
Aceia care doresc o înaltă educație să învețe … că Dumnezeu este alături de toţi cei care îl caută cu o inimă smerită.
Cu cât cineva vede mai bine caracterul lui Dumnezeu, cu atât devine mai umil şi mai smerită aprecierea sa cu privire la sine. Aceasta este într-adevăr dovada că el priveşte la Dumnezeu şi că este în unire cu Isus Hristos. Dacă nu suntem blânzi şi smeriți, nu vom putea în adevăr să avem vreo idee cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Oamenii pot gândi că ei au calităţi superioare. Talentele lor deosebite, marea lor învăţătură, elocvenţa, activitatea, zelul lor pot să fure ochii, să incite fantezia, imaginaţia şi să trezească admiraţia acelora care nu pot să citească dincolo de ceea ce se vede; dar numai dacă umilinţa şi modestia vor fi legate de celelalte daruri, numai atunci înălțarea de sine şi lăudăroşenia vor putea fi văzute în adevărata lor lumină. Dacă fiecare dar, fiecare calitate nu este consacrată lui Dumnezeu, dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredinţat aceste daruri nu caută harul acela care numai el poate face ca aceste calități să fie primite de Dumnezeu, atunci ei vor fi consideraţi de Dumnezeu ca nişte servi nefolositori.
Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit. ,,Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Ps. 51,17). Aceia ale căror inimi sunt zdrobite şi supuse, care au văzut manifestarea glorioasă a caracterului lui Dumnezeu, nu vor da pe față nici un fel de îngâmfare nesocotită. Eul va fi pierdut din vedere, conştienţi fiind de slava minunată a lui Dumnezeu şi de totala lor nevrednicie. Toţi aceia care acordă valoarea cuvenită unei sfinte şi fericite umblări cu Dumnezeu nu vor lăsa nimic nefăcut, ca să poată vedea măcar o licărire a slavei Lui. În orice loc şi în orice împrejurări, ei se vor ruga lui Dumnezeu ca să li se permită să-L vadă. Ei vor nutri acel spirit blând şi smerit, care tremură în fața Cuvântului lui Dumnezeu. (Scr. 87/1896).