Ca pe vremea lui Noe

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului.” Luca 17:26

Avertismentele Domnului adresate din veac în veac lumii, prin servii Săi, au fost primite cu aceeaşi îndoială şi necredinţă. Când din cauza fărădelegilor Domnul hotărâse să nimicească lumea antediluviană, printr-un potop, El le-a descoperit mai întâi planul Său, pentru a da oamenilor ocazie să se întoarcă de la păcatele lor. Timp de o sută douăzeci de ani răsună în urechile păcătoşilor îndemnul de a se pocăi, pentru ca mânia lui Dumnezeu să nu se manifeste prin nimicirea lor. Dar această solie de avertizare li se păru o poveste şi nu au luat-o în seamă…

Aceşti batjocoritori luau ca mărturie natura: succesiunea invariabilă a anotimpurilor, bolta albastră a cerului, care până aici nu lăsase să cadă nici măcar o picătură de ploaie, livezile înverzite prin roua dulce a nopţii, strigau cu glas tare: „Nu spune el oare, poveşti?” Ei declarau cu dispreţ că predicatorul dreptăţii nu era decât un exaltat entuziast şi îşi văzură de drumul lor absorbiţi mai mult decât oricând în satisfacerea plăcerilor vinovate şi hotărâţi să rămână în căile lor rele. Dar necredinţa lor nu a împiedicat împlinirea evenimentului prezis.

Hristos a declarat că va fi o necredinţă asemănătoare la a doua Sa venire. După cum contemporanii lui Noe „n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa”, zice Isus, „va fi şi la venirea Fiului omului”. Matei 24:39. ¹

Cu solemnitate ni se aduc de-a lungul veacurilor cuvintele de avertizare ale Domnului, rostite pe Muntele Măslinilor: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia; şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” „Vegheaţi dar, în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea…” ²