Capitala lumii

„Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul” Apocalipsa 21:23

Acolo este Noul Ierusalim, capitala noului pământ glorificat, „cunună strălucitoare în mâna Domnului şi o diademă regală în mâna Dumnezeului tău.” Isaia 62:3. „Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca şi cristalul” Apocalipsa 21:11. ⁴⁹

Străzile cetăţii sunt pavate cu aur curat, iar… porţile cetăţii sunt din aur încrustat cu perle. Bogăţiile strânse aici pot fi folosite… Acolo nici un hoţ nu se va apropia, nici molia sau rugina nu le va distruge… Vei avea o coroană nepieritoare pe care niciodată nu vei fi în pericol de a o pierde. ⁵⁰

În cetatea lui Dumnezeu „nu va mai fi noapte.” Nimeni nu va avea nevoie şi nu va dori repaus. Acolo nu va mai fi simţită oboseală în împlinirea voii lui Dumnezeu şi în a aduce laudă Numelui Său. Vom simţi totdeauna frăgezimea unei eterne dimineţi. „Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina.” Apocalipsa 22:5. Lumina soarelui va fi întrecută de o lumină care nu e supărătoare pentru ochi, dar care întrece cu mult strălucirea soarelui la amiază. Mărirea lui Dumnezeu şi a Mieluşelului inundă sfânta Cetate cu o lumină puternică, dar plăcută, care nu va păli niciodată. Cei mântuiţi vor umbla mereu în mărirea fără soare a unei zile perpetue.

„În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei” Apocalipsa 21:22.

Copiii lui Dumnezeu au acolo privilegiul de a sta în comuniune directă cu Tatăl şi cu Fiul. „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos” 1 Corinteni 13:12. Vedem faţa lui Dumnezeu reflectată ca prin oglindă, în lucrările Lui din natură şi în procedările providenţei Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea faţă în faţă, fără vreun văl întunecos. Vom sta înaintea Lui şi vom privi mărirea feţei Sale. ⁵¹

Să ne străduim să facem totul, oricât ne-ar costa, pentru a dobândi cerul şi a deveni părtaşi ai naturii divine. ⁵²