Cerul începe pe pământ

„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi și împovăraţi și Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Cerul trebuie să înceapă pe acest pământ. ⁶³

Acei care iau pe Hristos pe cuvânt şi-şi predau sufletul lor purtării Sale de grijă şi viaţa lor ca El s-o conducă, vor afla pace şi linişte. Nimic din lume nu poate să-i întristeze când Isus îi înveseleşte cu prezenţa Sa. În supunere desăvârşită este odihnă desăvârşită. Domnul zice: „Celui cu inima tare Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea căci se încrede în Tine.” Isaia 26:3. Viaţa ni se pare un nod încurcat, dar predându-ne înţeleptului Maestru – lucrător, El va scoate de acolo o viaţă şi un caracter model spre mărirea Lui. Şi caracterul care exprimă mărirea – caracterul lui Hristos, va fi primit în Paradisul lui Dumnezeu. Un neam omenesc nou va umbla cu El în alb, căci este vrednic.

Când intrăm în odihnă prin Hristos, cerul începe de aici. Noi răspundem la chemarea Sa: „Veniţi şi învăţaţi de la Mine”, şi în această venire, începem viaţa veşnică. Cerul este o neîncetată apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât ne aflăm mai mult în cerul strălucirii, cu atât şi chiar mai multă slavă ne va descoperi şi cu cât vom cunoaşte pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi fericirea noastră. ⁶⁴

Când poporul lui Dumnezeu va fi umplut cu blândeţe şi gingăşie ei îşi vor da seama că stindardul Lui deasupra lor este iubire, iar fructul Lui va fi dulce pentru gustul lor. Ei vor face un cer aici pe pământ în care să se pregătească pentru cerul de sus. ⁶⁵

Când umblăm cu Isus în această viaţă, putem fi umpluţi cu iubirea Lui şi mulţumiţi cu prezenţa Lui. Tot ce poate să poarte natura omenească putem primi încă de aici. Dar ce sunt toate acestea în faţa celor viitoare? Ei stau acolo „înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Lui; iar Cel care stă pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui… Pentru că Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apei vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Apocalipsa 7:15-17. ⁶⁶