Două lumi comparate

„Dar după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2:9

Mi-a fost arătată slava lumii veşnice. Doresc să vă spun că merită să câştigăm cerul. Scopul vieţii voastre trebuie să fie a vă forma un caracter desăvârşit pentru a putea intra în compania celor mântuiţi, a îngerilor sfinţi şi a lui Isus, Mântuitorul lumii. Dacă am putea vedea doar o imagine a cetăţii cereşti, niciodată nu am mai dori să trăim din nou pe pământ. Sunt peisaje minunate pe pământ şi mă bucur de toate aceste privelişti fermecătoare din natură. Eu le consider pe toate ca fiind lucrarea Creatorului. Dar ştiu că dacă iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale, există o greutate veşnică de slavă mult mai mare, care e pregătită pentru mine în cer. ⁵³

Acolo, când perdeaua care întunecă vederea noastră va fi ridicată şi ochii noştri vor vedea acea lume minunată despre care nu ne facem decât o idee slabă, cu ajutorul microscopului, când vom privi măreţia cerurilor, acum cercetată de departe cu telescopul, când va dispare orice urmă de păcat, şi întregul pământ se va înfăţişa „în frumuseţea Domnului Dumnezeului nostru”, atunci ce câmp va fi deschis cercetării noastre! Acolo cercetătorul ştiinţei va putea citi rapoartele creaţiunii şi nu va observa nici o urmă a păcatului. El va putea asculta muzica naturii şi urechile sale nu vor auzi nici o melodie plângătoare sau plină de durere. În toate lucrurile create el va recunoaşte o singură semnătură – în universul cel vast, va vedea scris în mod foarte vizibil numele lui Dumnezeu, iar pe pământ, mare sau cer nu va mai găsi nici un semn al răului. ⁵⁴

Să lăsăm imaginaţia noastră să ne înfăţişeze căminul celor mântuiţi şi să nu uităm că el va fi mult mai măreţ decât poate imaginaţia cea mai strălucită să şi-l închipuie. În diferite daruri pe care Dumnezeu le-a aşezat în natură noi nu putem vedea decât cea mai slabă licărire a slavei Sale. ⁵⁵

Limba omenească este incapabilă să descrie răsplătirea celor drepţi. Aceasta va putea fi cunoscută numai de aceia care o vor privi. Nici o minte mărginită nu poate înţelege măreţia Paradisului lui Dumnezeu. ⁵⁶