Reflectând chipul lui Hristos

„ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18).

Privind la Isus, contemplându-I virtuţile, mila şi puritatea, în suflet se va crea oroare de ceea ce este păcătos, o dorinţă aprinsă şi o însetare după neprihănire, cu cât îl vedem pe Isus mai de aproape, cu atât mai mult vom vedea propriile noastre defecte de caracter; atunci, mărturisiţi-I Lui aceste lucruri şi cu căinţă sinceră a sufletului, conlucraţi cu puterea divină, Duhul Sfânt, pentru a vă elibera de aceste lucruri. (Letter 10, 1893).

Duhul Sfânt, Mângâietorul, pe care Isus a spus că-L va trimite în lume, este acela care schimbă caracterul vostru după chipul lui Hristos; şi când aceasta se realizează noi reflectăm ca o oglindă slava Domnului. Aceasta înseamnă, că cineva care astfel Îl contemplă pe Hristos, are un caracter atât de asemănător cu al Său, încât, dacă cineva se uită la el, vede caracterul lui Hristos, strălucind ca dintr-o oglindă. Fără să ne dăm seama suntem schimbaţi zi de zi de la căile şi voinţa noastră spre căile şi voinţa lui Hristos, spre frumuseţea caracterului Său. Astfel creştem în Hristos şi fără să ne dăm seama, reflectăm chipul Său. (6 CB., pg. 1097).

Noi putem urma exemplul vieţii lui Isus, nu abătându-ne privirea de la El, ci vorbind despre El, contemplând perfecţiunea Sa, căutând să ne rafinăm gustul şi să ne înălţăm caracterul, încercând, prin credinţă şi dragoste, prin eforturi serioase şi permanente, să ne apropiem de Modelul perfect. Având cunoştinţa lui Hristos – a cuvintelor Sale, a obiceiurilor Sale, a lecţiilor Sale de instruire – noi împrumutăm virtuţile caracterului pe care atât de aproape l-am studiat, ajungând umpluţi de spiritul pe care atât de mult l-am adunat. Isus devine pentru voi „cel mai de seamă din zece mii”. Acela „pe deplin minunat”. (6 CB., pg. 1098, 1099).

Când sufletul este adus în strânsă legătură cu marele Autor al luminii şi adevărului, acesta rămâne impresionat când i se descoperă adevărata sa poziţie înaintea lui Dumnezeu. Atunci eul va muri, mândria va cădea şi Hristos va contura propriul Său chip, în linii mai adânci, asupra sufletului (6 CB., pg. 1099).