Exercitarea dreaptă a voinţei

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă după plăcerea Lui și voinţa și înfăptuirea.” Filipeni 2:13

Făgăduinţa lui Dumnezeu este: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” Ieremia 29:13. Întreaga inimă trebuie supusă lui Dumnezeu sau, altfel, niciodată nu se va putea realiza în voi acea schimbare, prin care trebuie să fim făcuţi după asemănarea Lui. ⁹³

Credinţa adevărată trebuie să lucreze cu voinţa. Voinţa este puterea guvernantă în natura omului, aducând toate celelalte facultăţi sub conducerea ei. Voinţa nu este un simţ sau o înclinaţie, ci este puterea de decizie care lucrează în copiii oamenilor spre ascultare de Dumnezeu sau spre neascultare. ⁹⁴

Mântuitorul zice: „Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:33. Trebuie renunţat la orice lucru care îndepărtează inima de Dumnezeu. Mamona este idolul multora. Iubirea de bani, dorinţa de îmbogăţire, este lanţul de aur care-i leagă de Satan. Reputaţia şi onoarea lumească sunt adorate de o altă clasă. Viaţa de egoism, comodă şi liberă de responsabilitate este idolul altora. Dar aceste legături de sclavie trebuie rupte. Nu putem f i pe jumătate ai Domnului şi pe jumătate lumeşti. Nu suntem copii ai lui Dumnezeu, până nu suntem cu totul ai Lui…

Dorinţele pentru bunătate şi sfinţenie sunt drepte în măsura în care sunt manifestate; dar dacă vă opriţi aici, nu vă vor folosi la nimic. Mulţi vor fi pierduţi în timp ce nădăjduiesc şi doresc să fie creştini. Ei nu se ridică la acel nivel la care să supună voinţa lor lui Dumnezeu. Ei nu aleg acum să fie creştini. ⁹⁵

Domnul n-are un scop să ne mântuiască cu grămada. Noi, în mod individual trebuie să facem alegerea. Unul câte unul trebuie să ne însuşim în suflet, harul lui Dumnezeu, iar unul nu poate horărî pentru altul ce cale va alege. ⁹⁶

O viaţă curată şi nobilă, o viaţă de biruinţă asupra apetitului şi a poftelor trupeşti, este cu putinţă oricui, care-şi va uni slăbiciunea lui, voinţa omenească şovăitoare cu voinţa omnipotentă, neşovăitoare a lui Dumnezeu. ⁹⁷