Lumină prin întuneric

„Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare, ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” Evrei 10:35, 36

Subiectul acesta privitor la Sanctuar este cheia înţelegerii misterului dezamăgirii din 1844. Cheia aceasta deschidea vederii un complet sistem de adevăruri, în strânsă legătură şi armonizând între ele, dovedind că Dumnezeu conduse marea Mişcare Adventă. ¹⁵

Adventiştii credeau şi ei că pământul sau o parte din el, era sanctuarul. Ei credeau că lucrarea de curăţire a Sanctuarului însemna curăţirea pământului cu foc la ziua de apoi şi că aceasta va avea loc la a doua venire. De aici trăgeau concluzia că Domnul va veni în anul 1844. Dar anul 1844 trecuse şi Domnul nu se arătase. Credincioşii ştiau că Cuvântul lui Dumnezeu nu va da greş, numai felul cum interpretau ei profeţia putea fi greşit; dar în ce consta oare greşeala?… Cercetând în direcţia aceasta, ei constatară că nu există nici o dovadă în Scripturi, pe care să se sprijine credinţa populară că pământul era Sanctuarul, dar găsiră în Biblie explicaţia deplină despre Sanctuar, despre natura lui, despre locul aşezării Sale şi despre serviciile din el. ¹⁶

Astfel cei ce au urmat după lumina cuvântului, au văzut că, în loc să vină pe pământ la sfârşitul celor 2300 de zile în 1844, Domnul Hristos a intrat atunci în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, spre a îndeplini lucrarea de încheiere a ispăşirii, ca pregătire pentru venirea Sa… Acum ei au privit din nou în Sfânta Sfintelor la Marele lor Preot Milos, care curând avea să vină ca Împărat şi Mântuitor. ¹⁷

Urmând Domnului în credinţă ei înţeleseseră de asemenea şi lucrarea de încheiere a bisericii. El avea acum o mai clară înţelegere cu privire la întâia şi a doua solie îngerească şi erau pregătiţi să primească şi să ducă lumii solia îngerului al treilea din Apocalipsa 14. ¹⁸