Bucurie negrăită și strălucită

„Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită.” (1 Petru 1:8).

Hristos a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7:37). Ai golit tu izvorul? – Nu, pentru că el nu se poate goli. De îndată ce simți nevoia, tu poţi să bei şi să bei întruna. Izvorul este întotdeauna plin. Şi după ce ai băut odată din acel izvor, nu mai trebuie să cauţi să-ți potoleşti setea, din rezervele sparte ale acestei lumi; tu nu vei mai căuta să alergi după cele mai mari plăceri, distracţii, glume sau petreceri. Nu, deoarece tu ai băut din râul care înveseleşte cetatea lui Dumnezeu. Atunci bucuria ta va fi deplină. (RH. 15 martie 1892).

De ce să nu se prezinte religia lui Hristos, aşa cum ea este în adevăr, plină de atracţie şi putere? De ce să nu prezentăm înaintea lumii, frumuseţea lui Hristos? De ce nu arătăm noi că avem un Mântuitor viu, Unul care poate umbla alături de noi în întuneric la fel ca şi în lumină şi că ne putem încrede în El?…

Am văzut cu toţii, nori interpuşi între noi şi soare, dar nu am murmurat şi nici nu ne-am îmbrăcat în sac de frică că nu vom mai vedea soarele vreodată. Nu am manifestat niciun fel de agitaţie din cauza aceasta, ci am aşteptat pe cât se poate de optimişti, până ce norul a trecut şi a apărut soarele. Tot aşa, în încercările şi ispiteie noastre. Norii, ar lăsa să pară că ne izolează pe noi de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii; dar noi ştim că faţa Răscumpărătorului nostru, nu este ascunsă pentru totdeauna. El se uită asupra noastră cu dragoste şi compătimire gingaşă. Să nu părăsim încrederea noastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire, ci când norii se adună deasupra sufletului, să privim ţintă acolo unde putem vedea Soarele Neprihănirii şi să ne bucurăm că avem un Mântuitor viu. Gândiți-vă ce minunată a fost lumina de care ne-am bucurat, păstraţi-vă mintea fixă, asupra lui Isus şi lumina va străluci din nou asupra voastră. Iar gândurile întunecate vor dispare. Vom avea bucurie în Hristos şi vom merge cântând pe drumul nostru spre Muntele Sionului.” (RH. 15 martie 1892).