Isus prietenul nostru cel mai bun

„Omul care are prieteni trebuie să se arate prietenos; dar este un prieten care ține la tine mai mult decât un frate.” (Proverbele 18:24 engl.).

Cât de puţini privesc întruna la Musafirul nevăzut, realizând că El este la dreapta lor! Cât de mulţi îi ignoră prezenţa! Dacă am trata pe alţii cum tratăm pe Isus, câtă lipsă de respect am dovedi!

Închipuiţi-vă că un prieten este cu noi şi noi ne întâlnim cu o cunoştinţă pe drum şi ne-am îndrepta întreaga atenţie spre cel întâlnit ignorând prezența prietenului nostru; ce părere ar avea oamenii despre credincioşia noastră faţă de prietenul nostru, despre gradul de respect pe care I-l acordăm? Şi totuşi acesta este felul în care Îl tratăm pe Isus. Uităm că El este însoţitorul nostru. Ne angajăm în conversaţii şi niciodată nu-I pomenim numele… Vorbind despre problemele afacerilor lumeşti şi în discuţii în care sufletul nu este afectat în ceea ce este vital, nu-L dezonorăm pe Isus, dar îl dezonorăm atunci când omitem să-I menţionăm numele în întrevederile noastre cu prietenii şi colegii noştri. El este cel mai bun prieten al nostru şi trebuie să căutăm ocazii pentru a vorbi despre El… Trebuie să-L avem întotdeauna în vedere. Conversaţia noastră trebuie să fie de aşa natură încât să nu aducă nicio ofensă lui Dumnezeu.” (ST. 9 ianuarie 1893).

Ştiu că în multe inimi se ridică întrebarea: „Unde îl voi găsi pe Isus?” Sunt mulţi care îi doresc prezenţa, îi doresc dragostea şi lumina, dar ei nu ştiu unde să-L caute pe Acela după care inimile lor tânjesc. Şi totuşi Isus nu se ascunde, nimeni nu trebuie să caute în zadar: „Iată”, spune El, „Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la El, voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20). Isus ne invită să-I acceptăm prezența; trebuie să-I deschidem uşa inimii şi să-L lăsăm să intre. El nu se va împărtăşi însă de o inimă impărţită. Dacă este dată în serviciul lui Mamona, dacă egoismul şi mândria îi umple încăperile, nu va mai fi loc pentru Oaspetele ceresc. El nu-Şi va lua în primire locuinţa noastră până când templul sufletului nu a fost golit şi curăţit. Totuşi nu trebuie să cădem în viaţa de creştin. Isus aşteaptă să facă o mare lucrare pentru noi şi tot cerul este interesat în salvarea noastră.” (RH. 24 noiembrie 1885).