„Să aveți în voi gândul acesta”

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.” (Filipeni 2:5).

Rugăciunea pe care Hristos ne-a dat-o, ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ aşa cum se face în cer, trebuie să capete un răspuns. Minunată este această rugăciune, pe care trebuie s-o prezentăm înaintea lui Dumnezeu şi apoi s-o împlinim în viaţa zilnică! Ştiinţa sfinţeniei, morala pe care Evanghelia o inspiră, nu recunoaşte nicio măsură în afara perfecţiunii gândului lui Dumnezeu, a voinţei lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să primească, prin convertire şi transformare, caracterul şi gândul lui Hristos. Prin Fiul Său, Dumnezeu a descoperit desăvârşirea pe care omul este capabil să o atingă. Şi în faţa lumii, Dumnezeu ne dezvoltă ca mărturii vii, a ceea ce omul poate deveni prin harul lui Hristos. Oh, de ce mâhnesc aşa de mulţi, inima iubirii nemărginite?…

Dumnezeu permite fiecărei persoane a-şi exercita individualitatea. Nicio minte omenească nu trebuie să fie cufundată într-o altă minte omenească. Dar îndemnul a fost dat: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”. Fiecare individ trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu printr-o credinţă personală, o experienţă personală, ştiind pentru sine că Hristos este modelul şi că Acesta este în El, nădejdea slavei. A imita exemplul oricărui om – chiar a unui om pe care în judecata noastră omenească l-am putea privi ca aproape perfect în caracter – ar însemna să ne punem încrederea într-o fiinţă umană imperfectă şi nedezvoltată, care nu este în stare să dea nicio fărâmă sau o părticică de perfecţiune vreunei alte fiinţe umane.

Ca model avem pe Unul care este totul şi în toate, Cel mai ales între zeci de mii. Unul a cărui superioritate întrece orice comparaţie. Ce spune învăţătorul Divin? „Voi fiţi dar desăvârşiţi” (Matei 5:48). Oare ne-ar chinui Hristos cerându-ne ceva imposibil? Niciodată, niciodată! Ce onoare ne este acordată prin aceea că ne îndeamnă să fim sfinţi în sfera noastră aşa cum Tatăl este sfânt în sfera Sa. Şi prin puterea Sa suntem în stare să înfăptuim aceasta; deoarece El declară: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Matei 28:18). Este privilegiul meu şi al tău de a pretinde această putere nemărginită. (Letter 20, 1902).