Pâinea care satură

„ Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care Îl voi da pentru viaţa lumii. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.” (Ioan 6:51, 55)

Cuvintele: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, se referă nu numai la hrana trecătoare, ci şi la hrana spirituală, care dă viaţă veşnică celui ce o primeşte. Când credem şi acceptăm cuvântul lui Hristos, atunci noi mâncăm trupul Său şi bem sângele Său…

Aşa cum prin mâncarea hranei trecătoare, organismul fizic se întăreşte, tot aşa prin mâncarea trupului şi prin băutul sângelui Fiului lui Dumnezeu, natura spirituală se consolidează. Cuvântul lui Dumnezeu este Duh şi viaţă pentru toţi acei care-l însuşesc. Acela care se împărtăşeşte din trupul şi sângele lui Hristos este un părtaş al naturii divine… Un curent vital, dătător de viaţă, curge spre el de la Salvatorul său. (MS., pg. 48. 1895).

Nimeni nu poate mânca acest trup şi nu poate bea acest sânge, pentru altcineva. Fiecare trebuie să vină la Hristos cu propriul său suflet flămând, fiecare trebuie să aibă propria sa convingere, să simtă nevoia propriului său suflet şi să înveţe de la Hristos pentru el însuşi (MS., pg. 29. 1890).

Umpluţi cu Pâinea Vieţii, noi nu putem flămânzi după atracţiile pământeşti, după emoţiile lumeşti şi după gloria pământească. Experienţa noastră religioasă va fi de aceeaşi natură cu hrana cu care ne hrănim. (MS., pg. 50. 1895).

Hrana pe care o mâncăm odată nu ne satură pentru vecie. Noi trebuie să ne împărtăşim zilnic de mâncare. Astfel, noi trebuie să mâncăm în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca viaţa sufletului să fie reînnoită. În acei care se hrănesc regulat din Cuvânt, ia chip Hristos şi aceasta este nădejdea slavei. O neglijare a citirii şi studierii Bibliei aduce inaniţia spirituală…

Hristos este viaţa noastră. Sufletul în care El rămâne va satisface cerinţele principiilor Sale printr-o devotare profundă şi prin consacrare lui Dumnezeu. Legătura personală dintre Hristos şi suflet, zideşte sufletul şi satisface lipsurile sale permanente. El a fost făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare. El ne este îndeajuns..

El este sângele dătător de viaţă al sufletului. Dacă El rămâne cu noi, putem să spunem: „Eu trăiesc; totuşi nu eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2:20). (MS., pg. 60.1901).