Darul acceptat de Dumnezeu

„Daţi şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Să nu ne plângem că adesea suntem rugaţi să dăm un sprijin pentru cauza Domnului. Care este motivul care face ca aceste apeluri repetate să fie o necesitate? Oare nu este acela al creşterii cu repeziciune a acţiunilor misionare? Să oprim noi dezvoltarea acestor acţiuni prin refuzul nostru de a da?…

Toți acei care au Spiritul lui Hristos vor avea o inimă gingaşă şi plină de milă, o mână largă şi generoasă… Nouă ne-a fost încredinţată lucrarea de vestire a ultimei solii a milei, pentru a se oferi lumii noastre – solia care cuprinde pregătirea unui popor care să stea neclintit în ziua lui Dumnezeu. Sesizăm noi răspunderea pe care o avem? Ne facem noi partea noastră în vestirea soliei? Timpul prezent este încărcat cu interese veşnice. Noi trebuie să dezvăluim stindardul adevărului în faţa unei lumi care piere în eroare. (RH. 18 aprilie 1912).

Cu cât aducem mai mult în visteria lui Dumnezeu, cu atât vom avea mai mult de adus; deoarece El va deschide căi înaintea noastră, care ne vor spori veniturile. Eu am găsit că aceasta este aşa, prin propriile mele experienţe. Pe măsură ce Dumnezeu îşi înmulţeşte darurile faţă de noi, noi nu trebuie să devenim egoişti şi să încetăm de a-I mai da zecimea şi darurile. Noi toţi avem de făcut o parte în lucrarea de mântuire. (RH. 26 martie 1889).

Darurile şi jertfele nu pot asigura mântuirea niciunui suflet. Religia Bibliei este acea dezvoltare a trăsăturilor noastre morale, în care sufletul comunică cu Dumnezeu, iubeşte ceea ce iubeşte Dumnezeu şi urăşte ceea ce urăşte El. Dumnezeu nu va accepta jertfele voastre, dacă nu vă predaţi pe voi înşivă Lui. El cere, nu numai ceea ce Îi aparţine din bunurile încredinţate vouă, ci întreaga Sa proprietate în trup, suflet şi duh, cumpărată cu preţul nemărginit al sângelui Fiului lui Dumnezeu. (RH. 31 octombrie 1878).

Inima umilă, recunoscătoare şi respectuoasă este aceea care face ca jertfa să fie de un miros dulce, plăcut lui Dumnezeu.” (6 CB., pg. 1118).