Articole
Vegehează, roagă-te, lucreză
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4).
Dacă ar fi deschise cărţile cerului înaintea noastră, am fi surprinşi de marele număr de pretinşi creştini care în realitate nu contribuie la ridicarea împărăţiei lui Hristos, care nu depun niciun efort pentru salvarea de suflete, fiind astfel slujitori nepăsători. Mulţi care sunt mulţumiţi să facă mult bine, se flatează cu aceea că ei nu fac niciun rău atât timp cât nu se opun lucrătorilor activi şi zeloşi. Dar această clasă produce multă pagubă prin exemplul ei…
Servitorul indolent nu a fost condamnat pentru ceea ce a făcut ci pentru ceea ce nu a făcut. Nu există un duşman mai periculos pentru cauza lui Dumnezeu ca un creştin indolent. Un profan sincer produce mai puţin rău, pentru că el nu înşală pe nimeni, el apare aşa cum este un spin, nu mărăcin. Cei care nu fac nimic sunt cel mai mare impediment. Acei care nu vor să poarte poveri, care evită responsabilităţile neplăcute, sunt primii care cad în cursa lui Satan, primii care îşi dau influenţa unei cauze greşite…
Veghează, roagă-te, lucrează – acestea sunt lozincile creştinilor. Fie ca niciunul să nu se scuze de la lucrul pentru salvarea sufletelor.
Fie ca niciunul să nu se autoînşele în credinţa că lor nu li se cere nimic. De la nimeni nu se cere mai puţin decât s-a aşteptat din partea celui cu un talant. (RH. 1 mai 1883).
Avem ce face pentru Hristos în familiile noastre, printre vecinii noştri, oriunde. Prin bunătate faţă de săraci, bolnavi, lipsiţi putem obţine o influenţă asupra lor, astfel ca adevărul divin să găsească acces la inimile lor. Avem la îndemână ocazii pentru a le folosi. Toţi cei ce sunt impregnaţi cu Spiritul lui Hristos se vor dovedi a fi ramuri roditoare ale viţei celei vii…
De noi depinde să facem o înregistrare pe care să dorim s-o întâlnim în ziua de apoi. Dorim noi să-i umplem paginile cu istoria lucrului zelos pentru Dumnezeu şi umanitate? Hai să urmăm pe urmele paşilor Celui care-a declarat: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4)” (RH. 1 mai 1883).