Preocuparea minții

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45).

Mintea este în aşa fel constituită că trebuie să fie ocupată fie cu binele, fie cu răul. Dacă ea are un nivel coborât, în general se datorează faptului că este lăsală să se ocupe cu subiecte obişnuite … Omul are puterea de a regla şi controla activităţile minţii şi de a direcţiona curentul gândurilor sale. Dar aceasta necesită un efort mai mare decât suntem noi în stare prin puterea noastră. Trebuie să ne fixăm minţile asupra lui Dumnezeu, dacă vrem să avem gânduri drepte şi subiecte potrivite pentru meditaţie.

Puţini realizează că este o datorie de a exercita un control asupra gândurilor şi fanteziilor. Este dificil de a păstra o minte nedisciplinată, concentrată asupra subiectelor folositoare. Dar dacă gândurile nu sunt folosite corespunzător, religia nu poate înflori în suflet. Mintea trebuie ocupată cu lucruri sfinte şi veşnice altfel va nutri gânduri superficiale şi de nimic. Atât puterile intelectuale, cât şi morale trebuie disciplinate şi ele se vor întări şi îmbunătăţi prin exerciţiu.

Pentru a înţelege această problemă corect, trebuie să ne aducem aminte că inimile noastre sunt decăzute din naştere şi că noi nu suntem în stare să urmăm o cale dreaptă. Numai prin harul lui Dumnezeu, împletit cu cele mai serioase eforturi din partea noastră, putem obţine victoria.

În credinţa creştină există subiecte asupra cărora fiecare trebuie să-şi obişnuiască mintea să contempleze. Dragostea lui Isus care întrece cunoaşterea, suferinţele Sale pentru rasa decăzută, lucrarea Sa de mijlocire pentru noi şi slava Lui înaltă – acestea sunt taine în care îngerii doresc să privească. Fiinţele cereşti găsesc în aceste teme suficientă atracţie pentru a-şi ocupa cele mai adânci gânduri cu ele; vom manifesta noi, care suntem atât de adânc implicaţi, un interes mai slab decât al îngerilor, în minunăţiile dragostei răscumpărătoare?

Atât intelectul cât şi mintea trebuie consacrate servirii lui Dumnezeu. El are pretenţii asupra a tot ce este al nostru. (RH. 4 ianuarie 1881).