Cum se disciplinează mintea

„Primeşte cu bunăvoință cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Psalmii 19:14).

Gândurile trebuie să fie curate, cugetele inimii trebuie să fie îngrijite pentru ca vorbele voastre să fie acceptate de Cer şi de ajutor celor cu care vă întovărăşiţi. (RH. 12 iunie 1888).

Mintea firească, egoistă va acţiona lipsită de un scop înalt, fără legătură cu slava lui Dumnezeu sau cu beneficiul omenirii, dacă este lăsată să-şi urmeze dorinţele ei rele. Gândurile vor fi rele şi numai rele, în continuu… Duhul lui Dumnezeu produce o nouă viaţă în suflet, aducând gândurile şi dorinţele în ascultare de voinţa lui Hristos…

Tinerii ar trebui să-şi formeze de timpuriu obiceiuri corecte de gândire. Trebuie să ne disciplinăm mintea pentru a gândi într-un făgaş sănătos şi să nu-i permitem să se ocupe de lucruri rele… În măsura în care Dumnezeu lucrează asupra inimii prin Duhul Său cel Sfânt, omul trebuie să coopereze cu El…

Trebuie să medităm asupra Scripturilor, gândind cu seriozitate şi sinceritate asupra lucrurilor ce ţin de mântuirea noastră veşnică. Mila şi dragostea nemărginită a lui Isus, jertfa făcută în favoarea noastră, cheamă la cea mai serioasă şi solemnă reflectare. Trebuie să contemplăm caracterul iubitului nostru Răscumpărător şi Mijlocitor. Trebuie să căutăm să cuprindem însemnătatea planului de mântuire, trebuie să medităm asupra misiunii Celui ce a venit pentru a salva pe poporul Său de păcatele sale. Prin contemplarea continuă a temelor cereşti, credinţa şi dragostea noastră se vor întări. Rugăciunile noastre vor fi din ce în ce mai acceptate de Dumnezeu, pentru că ele vor fi tot mai mult împletite cu credinţă şi dragoste. Ele vor fi mai înţelepte şi mai fierbinţi. Ele vor fi mai constant încrezătoare în Isus şi voi veţi avea o experienţă zilnică, vie în voinţa şi puterea lui Hristos de a salva, până la cel din urmă, pe toţi care vin la Dumnezeu prin El…

Va fi o foame şi o sete a sufletului de a fi făcuţi ca Acela pe care îl adorăm. Cu cât mai mult sunt gândurile noastre asupra lui Hristos, cu atât vom vorbi mai mult despre El altora şi-L vom prezenta lumii. (RH. 12 iunie 1888).