Cingătoarea bucuriei

„ Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie.”(Psalmii 30:11)

„Mulţi din acei care aleargă după fericire, vor fi dezamăgiți în speranţeie lor, deoarece ei o caută rău. Adevărata fericire nu se află în mărirea eului, ci pe calea ascultării. Dumnezeu doreşte ca omul să fie fericit şi pentru aceasta El i-a dat preceptele legii Sale, ca ascultând de ele, să aibă parte de bucurie atât acasă, cât şi oriunde în lume. Atâta timp cât el îşi păstrează integritatea morală, credincios față de principii, având control asupra facultăților sale, el nu poate fi în mizerie. Puternic ancorat în Dumnezeu, sufletul va înflori în mijlocul depravării şi necredinţei, însă mulţi din aceia care aleargă întruna după fericire, nu reuşesc să o primească, deoarece, neglijând să îndeplinească lucrurile mici şi să fie amabili în lucrurile mărunte ale vieţii, ei violează principiile de care depinde fericirea.” (RH. 1 septembrie 1885).

Curenţii vieţii spirituale nu trebuie să stagneze. Apa izvorului de viaţă trebuie să fie în noi, ca o fântână de apă ce ţâşneşte în viața veşnică, înlăturând egoismul inimii naturale. Mulţi ridică bariere între ei şi Isus, astfel că dragostea Sa nu poate curge în inimile lor şi apoi se plâng că ei nu văd Soarele Neprihănirii. Să uite ei, de eul lor şi să trăiască pentru Isus şi lumina Cerului va aduce bucurie în sufletele lor…

Faptul că Isus a murit pentru a aduce fericirea şi cerul în sfera noastră de acces, trebuie să constituie un subiect de permanentă mulţumire. Frumuseţea răspândită înaintea noastră în lucrurile create de Dumnezeu, ca o expresie a iubirii Sale, ar trebui să aducă în inimile noastre, bucuria. Noi ne deschidem stăvilarele nenorocirilor sau bucuriei. Dacă permitem gândurilor noastre să fie absorbite de necazurile şi nimicurile pământeşti, inimile noastre vor fi pline de necredinţă, întunecime şi resentimente. Dacă sentimentele noastre sunt îndreptate către lucrurile de sus, vocea lui Isus va vorbi pace, sufletelor noastre; murmurările vor înceta; gândurile neliniştite se vor pierde în lauda Răscumpărătorului nostru. Acei care stăruie asupra marilor favoruri ale lui Dumnezeu şi nu sunt neglijenţi faţă de darurile Sale mai puţin însemnate, se vor încinge cu cingătoarea bucuriei şi vor cânta Domnului în inimile lor.” (RH. 22 septembrie 1885)