Coborârea noului Ierusalim

„Şi m-a dus în Duhul, pe un munte mare și înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu.” Apocalipsa 21:10

La sfârşitul celor o mie de ani, Domnul Hristos vine iar pe pământ. El este însoţit de oştile celor mântuiţi şi urmat de o suită de îngeri. Când coboară cu maiestate înspăimântătoare, El porunceşte nelegiuiţilor morţi să se scoale ca să-şi primească osânda. Ei ies din morminte, o oaste puternică, fără număr, ca nisipul mării. Ce contrast faţă de cei sculaţi la întâia înviere! Drepţii au fost îmbrăcaţi cu frumuseţe şi tinereţe nemuritoare. Nelegiuiţii însă poartă urmele bolii şi ale morţii.

Ochii tuturor din această mulţime sunt întorşi să privească mărirea Fiului lui Dumnezeu. Cu un glas strigă oştile nelegiuiţilor: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Nu iubirea pentru Domnul Isus îi inspiră să declare astfel. Forţa adevărului sileşte îndărădnicele lor buze să rostească aceste cuvinte. Căci aşa cum au fost puşi în morminte aşa înviază nelegiuiţii, cu aceeaşi duşmănie faţă de Domnul Hristos şi cu acelaşi spirit de rebeliune. Ei nu mai au un nou timp de har în care să-şi îndrepte defectele vieţii din trecut. Un asemenea timp n-ar mai folosi la nimic. O viaţă întreagă de călcare a Legii nu a îmblânzit inimile lor. Dacă li s-ar mai da un al doilea timp de har, el n-ar fi întrebuinţat de ei decât tot ca primul, adică pentru a se sustrage de la păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi a aţâţa la răscoală împotriva Lui.

Domnul Hristos Se coboară pe Muntele Măslinilor, adică acolo de unde, după înviere S-a înălţat la cer şi unde îngerii au repetat făgăduinţa revenirii Sale. Profetul zice: „Atunci vei veni Tu, Doamne, Dumnezeul Meu şi toţi sfinţii împreună cu Tine.” „Şi vor sta picioarele Lui în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre Răsărit; Muntele Măslinilor se va despica prin mijloc… şi se va face o vale foarte mare” Zaharia 14:5, 4.

Când Noul Ierusalim, în splendoarea Sa orbitoare se coboară din cer, el este aşezat pe locul curăţit şi pregătit a-L primi, iar Domnul Hristos cu poporul Său şi cu îngerii intră în sfânta cetate. ³⁰