Hristos, scara către cer

„Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.” (Geneza 28:12).

Să examinăm această scară care a fost văzută de Iacov… Păcatul lui Adam a întrerupt orice legătură între cer şi pământ. Până în momentul călcării legii lui Dumnezeu de către om a existat o comuniune liberă între pământ şi cer. Cerul şi pământul erau legate printr-o cale pe care Divinitatea a putut s-o folosească. Dar călcarea legii lui Dumnezeu a desfiinţat această cale şi omul a fost separat de Dumnezeu.

Orice legătură între pământ şi cer, între om şi Dumnezeul nemărginit, părea întreruptă. Omul se putea uita la cer, dar cum l-ar fi putut ajunge? Dar iată ce bucurii pentru întreaga lume! Fiul lui Dumnezeu, cel fără păcat, cel desăvârşit în ascultare, devine Calea prin care comuniunea pierdută se poate restabili, modalitatea prin care se poate recâştiga Paradisul pierdut. Prin Hristos, Chezăşia omului şi Înlocuitorul, omul poate ţine poruncile lui Dumnezeu. El se poate întoarce la îndatoririle sale şi Dumnezeu îl va primi. Hristos este scara. „Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra, va ieşi şi va găsi păşune”. (Ioan 10:9).

Scara este mijlocul de comunicare între Dumnezeu şi om. Prin scara mistică, Evanghelia a fost propovăduită lui Iacov. Aşa cum scara se întindea de pe pământ, atingând cerurile cele mai înalte şi slava lui Dumnezeu a fost văzută deasupra scării, tot aşa Hristos în natura Sa divină a atins nemărginirea şi a fost una cu Tatăl. Aşa cum scara, în partea ei de sus intra în cer şi avea celălalt capăt pe pământ, tot aşa Hristos, deşi Dumnezeu Şi-a „îmbrăcat divinitatea cu omenescul şi a venit în lume”. „La înfăţişare a fost găsit ca un om”. (Flipeni 2:8).

Scara ar fi fost de nefolosit dacă nu s-ar fi rezemat pe pământ sau dacă nu ar fi ajuns până la ceruri.

Dumnezeu a apărut în slavă deasupra scării, privind în jos cu compătimire la greşitul şi păcătosul Iacov… Tatăl priveşte la omul păcătos prin Hristos… Legăturile rupte au fost refăcute. S-a făcut un drum larg (o autostradă) pe care cei obosiţi şi greu împovăraţi pot trece. Ei pot intra în cer şi să găsească odihnă. (MS., pg. 13, 1884).