Isus este întotdeauna aproape

„Isus le-a zis îndată: ‚Îndrăzniţi, Eu sunt: nu vă temeţi!” (Matei 14:27).

Mă gândesc la ucenici în acea furtună chinuitoare; corabia lupta cu vânturi puternice şi valuri grele. Ei au renunţat la eforturi, deoarece erau lipsiţi de speranţă şi în timp ce valurile înfometate vesteau moartea, în mijlocul furtunii s-a văzut o formă luminoasă mergând pe coama valurilor înspumate… O voce se aude din vuietul furtunii: „Îndrăzniţi. Eu sunt: nu vă temeţi”.

O, cât de mulţi, în acest timp primejdios, fac mari sforţări împotriva valurilor. Luna şi stelele par a fi ascunse de norii furtunii, iar în descurajare şi disperare mulţi dintre noi spun: „N-are niciun rost; eforturile noastre sunt nimic. Vom pieri. Ne-am trudit la vâsle, dar fără niciun rezultat.”… Isus este tot atât de aproape de noi în mijlocul furtunilor şi încercărilor, cum a fost de urmaşii Săi, tulburaţi pe marea Galileii. Trebuie să avem încredere liniştită, tare, fermă şi neclintită în Dumnezeu… Acum trebuie să avem o experienţă personală în a ne ţine tare de Dumnezeu. Hristos este la cârma vasului. Credeţi că Hristos este Căpitanul nostru, că El va avea grijă nu numai de noi, dar şi de corabie…

Acea noapte în corabie a fost pentru ucenici o şcoală unde ei trebuiau să fie educaţi pentru marea lucrare pe care o aveau de făcut mai târziu. Orele negre de încercare trebuie să vină asupra fiecăruia, ca o parte a pregătirii lor pentru o lucrare mai înaltă, pentru un efort mai devotat şi mai consacrat. Furtuna n-a fost trimisă cu scopul de a-i naufragia, ci pentru a-i încerca şi dovedi individual…

Timpul pentru pregătirea noastră se va termina în curând. Nu avem timp de pierdut umblând prin nori de îndoială şi incertitudine… Putem sta aproape, în preajma lui Isus. Nimeni să nu se dea înapoi de la nicio lecţie grea, nici să nu piardă binecuvântarea unei disciplinări severe…

Oricare ar fi situaţia noastră în viaţă sau în afaceri, noi avem o Călăuză de încredere. Oricare ar fi situaţia noastră, El este Sfătuitorul nostru. Oricât ne-am simţi de părăsiţi, El este Prietenul nostru în care ne putem încrede întotdeauna. (Letter 13, 1892).