Lumină sau întuneric?

„Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!’’ (Isaia 5:10).

Dumnezeu este lumină şi-n El nu este niciun fel de întuneric. Dacă nu ar exista lumină nu ar fi nici umbră. Deşi umbra vine de la soare ea nu este creată de el. Umbra este cauzată de obstacol. Tot aşa întunericul nu provine de la Dumnezeu, ci este rezultatul înterpunerii unui obiect între suflet şi Dumnezeu… Indiferența față de lumina pe care Dumnezeu a dat-o produce un rezultat sigur. Ea creează umbra, un întuneric care este mai întunecos din cauza luminii care a fost trimisă… Dacă vreun om se dă înapoi de la lumină şi mărturie şi se predă artei seducătoare a lui Satan, el însuşi trage perdeaua necredinţei asupra sa, astfel încât lumina nu poate f i deosebită de întuneric. Mai multă lumină şi claritate nu vor fi decât răstălmăcite de el. Cu cât claritatea va fi mai mare cu atât indiferența va f i mai mare. Aceasta va conduce sufletul înşelat să numească întunericul lumină şi adevărul eroare. (MS., pg. 56, 1808).

Satan lucrează continuu spre a conduce pe oameni să tăgăduiască lumina. Nu este decât un pas de la calea dreaptă la una lăturalnică pe care Satan este conducător şi unde lumina este toată întuneric şi întunericul lumină… este un lucru periculos să deschizi inima necredinţei pentru că ea goneşte Duhul lui Dumnezeu din inimă şi sugestiile lui Satan pătrund… Noi trebuie să evităm prima acceptare a dubiului şi a necredinţei. (Letter 104, 1894).

„Ce seamănă omul aceea va şi secera”- (Galateni 6:7). Dumnezeu nu distruge niciun om. Fiecare om distrus va fi propriul lui distrugător. Când un om înăbuşă mustrările de conştiinţă el seamănă sămânţa necredinţei şi aceasta va produce roade sigure…

„Pentru că n-au iubit sfaturile Mele şi au nesocotit toate mustrările Mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proştilor îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde; dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi linişitit şi fără să se teamă de vreun rău.” (Proverbele 1:30-33). (MS., pg. 56, 1898).