Neprihănirea Lui dobândită prin credinţă

„Pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are îi este socotită ca neprihănire.” Romani 4:5

Credinţa care este spre mântuire nu e o credinţă ocazională, nu e o simplă încuviinţare a raţiunii, ea este credinţa înrădăcinată în inimă, care îmbrăţişează pe Hristos ca pe un Mântuitor personal, încredinţată că El poate mântui pe deplin pe toţi care vin la Dumnezeu prin El…

Păcătosul pieritor poate zice: „Sunt un păcătos pierdut; dar Hristos a venit să-l caute şi să-l mântuiască pe cel care era pierdut. El zice: „Eu am venit să chem nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi, să se pocăiască.” Eu sunt un păcătos, iar El a murit pe crucea de pe Golgota, pentru a mă mântui pe mine. Eu nu am nevoie să mai rămân nici o clipă nemântuit. El a murit şi a înviat pentru îndreptăţirea mea şi El mă va mântui acum. Eu accept iertarea pe care El a făgăduit-o.

Marea lucrare care este săvârşită pentru păcătosul care e murdărit şi pângărit de păcat, este lucrarea de îndreptăţire. De către Acela care spune adevărul, el e declarat neprihănit. Domnul atribuie credinciosului îndreptăţirea lui Hristos şi îl socoteşte neprihănit înaintea universului. El transferă păcatele sale lui Isus, reprezentantul păcătosului, înlocuitorul şi garantul lui. El pune asupra lui Hristos fărădelegea oricărui suflet care crede. „El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21.

Prin pocăinţă şi credinţă scăpăm de păcat şi privim la Domnul, dreptatea noastră. Isus a suferit „Cel drept pentru cei nedrepţi”.

Făcându-ne drepţi prin dreptatea lui Hristos care ne-a fost atribuită, Dumnezeu ne consideră îndreptăţiţi şi ne tratează ca atare. El priveşte la noi ca la copiii Săi dragi. Hristos lucrează împotriva puterii păcatului, iar unde păcatul s-a înmulţit, harul s-a înmulţit şi mai mult. „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” Romani 5:1, 2. ⁵⁸

Dumnezeu a făcut mari provizii pentru ca noi să putem sta neprihăniţi în harul Său, nelipsindu-ne nimic, aşteptând venirea Domnului nostru. ⁵⁹