O deosebire în îmbrăcăminte

„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2:9, 10).

Copiilor lui Israel li s-a poruncit să poarte o panglică simplă de culoare albastră pe marginea veşmintelor lor, pentru a-i deosebi de naţiunile din jurul lor şi pentru a arăta că ei erau poporul ales al lui Dumnezeu (Vezi Numeri 15:39, 40). Poporul lui Dumnezeu de astăzi nu trebuie să poarte un semn special pe hainele lor. Dar în Noul Testament ni se fac adesea referiri la vechiul Israel, pentru a-l lua ca exemplu. Dacă Dumnezeu a dat astfel de instrucţiuni precise poporului Său din vechime, cu privire la îmbrăcămintea lor, oare să nu aibă El în vedere şi îmbrăcămintea poporului Său de astăzi? N-ar trebui oare să existe o deosebire între îmbrăcămintea lor şi cea a lumii? N-ar trebui oare poporul Său, care este comoara Sa deosebită, să caute chiar şi prin îmbrăcămintea lor, să onoreze pe Dumnezeu? N-ar trebui ei să fie exemple în privinţa îmbrăcăminţii, mustrând prin simplitatea lor mândria, neseriozitatea şi extravaganţa acelora care sunt lumeşti şi iubitori de plăceri? Dumnezeu pretinde acesta de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său. (1 CB., pg. 1114).

Noi trebuie să cunoaştem mai mult pe Isus şi iubirea Sa, decât să ştim care e moda lumii. În numele Stăpânului meu, fac apel ca tinerii să studieze exemplul lui Hristos. Atunci când doreşti să faci un articol studiezi cu atenţie modelul pentru a-l putea reproduce cât de fidel posibil. Acum începeţi lucrarea de copiere a Exemplului divin. Nu puteţi fi asemenea lui Isus, nutrind mândria în inima voastră…

Cât de mică valoare are aurul sau mărgăritarele, sau hainele scumpe, în comparaţie cu umilinţa şi farmecul lui Hristos. Frumuseţea naturală constă în simetrie sau proporţia armonioasă a părţilor una cu alta; dar frumuseţea spirituală constă în armonia sau asemănarea sufletelor noastre cu Isus. Acest lucru îl va face pe posesor mai de preţ decât aurul curat, ca aurul de Ofir. Harul lui Hristos reprezintă într-adevăr o podoabă nepreţuită. El îl înalţă şi îl înnobilează pe posesorul său şi face să se reflecte razele slavei cereşti asupra altora, atrăgându-i şi pe aceştia la Izvorul luminii şi al binecuvântării. (RH. 6 decembrie 1881).