Pericolul când spui: „Nu-i nimic de făcut”

„Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.” (Proverbele 15:19).

Hărnicia este o binecuvântare a tinereţii. O viaţă trândavă trebuie ocolită de orice tânăr, ca un viciu. Oricât de umilă ar fi îndeletnicirea cuiva, dacă ea este onorabilă şi dacă îndatoririle umile sunt îndeplinite cu credincioşie atunci el nu-şi va pierde răsplata. Hărcinia este de neapărată nevoie pentru o stare înfloritoare. Dacă s-ar fi făcut din hărnicie un obicei atunci s-ar fi închis o uşă împotriva a mii de ispite. Acei care îşi irosesc zilele în lenevie, neavând nicio ţintă, niciun scop în viaţă sunt tulburaţi cu descurajări şi ispite de a căuta distracţii prin îngăduinţe nepermise care slăbesc sistemul nervos şi solicită puterile fizice de zece ori mai mult decât cele mai istovitoare munci. Indolenţa (lenea) distruge mai mult decât munca grea. Mulţi mor din cauză că ei nu posedă abilitatea sau înclinaţia de a se pune la lucru. „Nu este nimic de făcut”, aceasta a omorât mii de oameni.

Dacă tinerii vor păstra obiceiurile virtuoase şi curățenia strictă, observând legile pe care Dumnezeu le-a plantat în fiinţa umană, ei îşi vor putea păstra vieţile chiar dacă li s-ar cere să desfăşoare o muncă aspră în timpul vieţii lor. Viaţa lungă este moştenirea sârguinţei.

Unii tineri gândesc că dacă ar putea petrece o viaţă în care să nu facă nimic, ei ar fi fericiţi la cel mai înalt nivel. Ei cultivă sila (dezgustul) faţă de munca folositoare. El invidiază pe cei ce aleargă după plăceri şi care îşi dedică vieţile distracţiilor şi desfătărilor… Nefericirea şi durerile de inimă (supărările) sunt rezultatele unor astfel de gânduri şi comportări. Faptul că nu au găsit nimic de făcut a cufundat pe mulţi tineri în ruină. Munca potrivită este esenţială pentru succesul oricărui tânăr. Dumnezeu nu ar fi putut da un blestem mai mare asupra omului decât să-l condamne la a trăi în inactivitate. Trândăvia va distruge sufletul şi trupul. Inima, caracterul moral şi energiile fizice sunt slăbite. Intelectul suferă, iar inima este deschisă la ispite ca un bulevard larg pe care vin îndemnuri de a le cufunda în orice viciu. Omul indolent (leneş) ispiteşte pe diavol ca să-l ispitească…

Religia se va dovedi ca o ancoră pentru voi. Comuniunea cu Dumnezeu va da vigoare fiecărui impuls sfânt, care va face datoriile vieţii, o plăcere. (MS., pg. 2. 1871).