Rugăciunea, făgașul tuturor binecuvântărilor

„Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22).

Rugăciunea este respiraţia sufletului, făgaşul tuturor binecuvântărilor. În măsura în care sufletul pocăit, realizând nevoile omenescului şi ajungând să se scârbească de sine, îşi înalţă rugăciunea, Dumnezeu îi vede strădaniile, îi urmăreşte conflictele şi îi notează sinceritatea. El urmăreşte îndeaproape starea sa de spirit şi înregistrează orice tremur. Nu este niciun sentiment care să-l înfioare, nicio emoţie care să-l tulbure, niciun necaz care să-l umbrească, niciun păcat care să-l întineze, niciun gând sau intenţie care să-l impresioneze, de care El să nu aibă cunoştinţă. Acel suflet a fost cumpărat cu un preţ nemărginit de mare şi este iubit cu un devotament neclintit…

Hristos, Mântuiturul nostru… a avut ispite personale care se cereau a fi împlinite şi stări neplăcute de care a vrut să fie eliberat. El a fost întărit, pentru slujbă şi pentru încercare, prin rugăciuni adresate Tatălui Său. Zi de zi El şi-a urmat datoriile obişnuite căutând să salveze suflete. Inima Lui s-a stins din viaţă într-o compătimire gingaşă faţă de cei osteniţi şi greu împovăraţi. El a petrecut nopţi întregi în rugăciune pentru cei ispitiţi…

Creştinului îi este adresată invitaţia de a-şi aduce poverile la Dumnezeu în rugăciune şi de a se agăţa aproape de Hristos prin coardele credinţei vii.

Domnul ne acordă dreptul de a ne ruga, declarând că El va auzi rugăciunile acelora care se încred în puterea Sa nemărginită. El va fi onorat de acei care se apropie de El, care îndeplinesc cu credincioşie serviciul Său. Tu vei păstra în desăvârşită pace pe acela a cărui minte este fixată asupra Ta, „deoarece el se încrede în Tine” (Isaia 26:3). Braţul Celui Atotputernic este întins pentru a ne conduce şi a ne călăuzi înainte şi tot înainte. Înaintează spune Domnul: Eu înţeleg situaţia ta şi îţi voi trimite ajutor. Continuă să te rogi. Ai credinţă Mine. Tu ceri pentru slava numelui Meu şi vei primi. Eu voi fi onorat înaintea acelora care te urmăresc cu critica, să vadă când vei cădea. Ei vor vedea adevărul triumfând glorios. „Orice veţi cere în rugăciune, cu credinţă, veţi primi…”

Credinţa adevărată, rugăciunea adevărată – cât de puternice sunt ele! (RH. 30 octombrie 1900).