Scopul Sanctuarului

„Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.” Exodul 25:8

„Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.” Exodul 29:45, 43.

În clădirea Sanctuarului, ca loc de locuire pentru Dumnezeu, Moise a fost îndrumat să facă toate lucrurile în deacord cu modelul lucrurilor din cer. Dumnezeu l-a chemat pe munte şi i-a descoperit lucrurile cereşti şi după asemănarea lor a fost modelat Tabernacolul cu tot ce-i aparţinea.

Astfel lui Israel, pe care El a dorit să-l facă locul Său de locuire, i-a descoperit idealul măreţ al caracterului Său. Lor le-a fost arătat pe munte modelul, când a fost dată Legea de pe Sinai…

Dar acest ideal erau neputincioşi a-l atinge, prin ei înşişi. Descoperirea de pe Sinai, putea doar să-i facă să înţeleagă nevoia lor şi neputinţa lor. O altă lecţie, pe care tabernacolul trebuia să-i înveţe, prin serviciul jertfei – era lecţia iertării păcatului şi puterea de ascultare spre viaţă, prin Mântuitorul. ¹⁰

Prin Hristos trebuia să se împlinească scopul pentru care tabernacolul a fost un simbol – acel locaş măreţ, cu pereţii lui de aur cu heruvimii, cu mireasma tămâiei care arde veşnic umplând totul, cu preoţii îmbrăcaţi într-un alb imaculat şi în tainicul mister din locul din interior, deasupra locului de îndurare, între chipurile îngerilor adoratori, îngenunchiaţi, slava celui Prea Sfânt. În toate Domnul dorea ca poporul Său să citească scopul pentru sufletul omenesc. Acelaşi scop, mult după aceea, a fost explicat de apostolul Pavel vorbind prin Duhul Sfânt: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; şi aşa sunteţi şi voi” 1 Corinteni 3:16-17. ¹¹