Siguranţa numai în ascultare

„Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.” 1 Petru 3:12

Nici un om nu poate fi sigur nici măcar o zi, sau un ceas, fără rugăciune. În mod deosebit trebuie să cerem de la Dumnezeu în rugăciune pricepere ca să înţelegem Cuvântul Său. Acolo sunt descoperite vicleniile ispititorului şi mijloacele prin care putem să ne împotrivim lui cu succes. Satan este dibaci în citarea textelor din Scriptură, cu tâlmăcirea lui proprie, prin care el speră să ne facă să ne împiedicăm şi să cădem. Trebuie să studiem Biblia cu o inimă umilită şi să nu pierdem niciodată din vedere, de a ne ţine tare de Domnul.

Totdeauna, având grijă să ne păzim de vicleşugurile lui Satan, trebuie să zicem cu credinţă Domnului în rugăciune: „Nu ne duce pe noi în ispită.” ⁶²

Când Balaam, amăgit de bogata răsplată făgăduită, a făcut descântece împotriva lui Israel şi prin jertfe aduse Domnului a încercat să blesteme pe poporul Său, Spiritul lui Dumnezeu a împiedicat răul pe care dorea să-l rostească, iar Balaam a fost silit să exclame: „Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blesteamă Dumnezeu?” Numeri 23:8.

Poporul Israel, pe timpul acela, era credincios faţă de Dumnezeu şi atâta timp cât ei au continuat să asculte de Legea Lui, nici o putere din cer sau de pe pământ nu putea să-i biruiască. Dar blestemul pe care nu i-a fost îngăduit lui Balaam să-l rostească împotriva poporului lui Dumnezeu, falsul profet a izbutit mai târziu să-l aducă asupra lor, când i-a amăgit la păcat. Când au călcat poruncile lui Dumnezeu, prin aceasta ei s-au despărţit de Domnul şi au fost lăsaţi să simtă puterea nimicitorului.

Satan ştie bine că şi cel mai slab suflet care rămâne în Hristos este mai mult decât un rival de luptă pentru oştile întunericului. Numai prin umilă încredere în Dumnezeu şi prin ascultare de toate poruncile Sale, putem fi mereu în siguranţă. ⁶³

Nimeni să nu se amăgească crezând că Dumnezeu îi va ierta şi-i va binecuvânta pe acei care calcă în picioare una din pretenţiile Sale. Săvârşirea intenţionată a unui păcat cunoscut, aduce la tăcere mărturia glasului Duhului Sfânt şi desparte sufletul de Dumnezeu. ⁶⁴