„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)
Când este iluminat de Duhul lui Dumnezeu, credinciosul privește desăvârșirea lui Isus și, privind această desăvârșire, se bucură cu o bucurie negrăită. În el însuși vede păcat și neajutorare; în Răscumpărător, niciun păcat și o infinită putere. Sacrificiul pe care l-a făcut Hristos ca să ne poată oferi neprihănirea Sa este o temă de care ne putem ocupa cu un entuziasm tot mai profund. Eul nu este nimic; Isus este totul. (…)
Puterea transformatoare a harului mă poate face părtaș la natura divină. Slava lui Dumnezeu a strălucit asupra lui Hristos și, privind la Hristos, meditând la sacrificiul Său de Sine, aducându-ne aminte că în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, credinciosul este atras tot mai aproape de Izvorul puterii. (…)
Cât de esențial este să avem parte de iluminarea Duhului lui Dumnezeu; pentru că numai astfel putem să vedem slava lui Hristos și, privind-o, să fim schimbați din caracter în caracter în și prin credința în Hristos. (…) El are har și iertare pentru fiecare suflet. Când prin credință privim la Isus, credința noastră străpunge umbra și Îl adorăm pe Dumnezeu pentru iubirea Sa minunată manifestată în faptul că ni L-a dăruit pe Isus, Mângâietorul. (…)
Păcătosul poate deveni copil al lui Dumnezeu, moștenitor al cerului. Se poate ridica din țărână și poate sta drept, îmbrăcat în haine de lumină. (…) Cu fiecare pas înainte, el vede noi frumuseți în Hristos și devine mai asemănător Lui în caracter. (Manuscript 20, 1892)
Iubirea manifestată față de el de către Hristos prin moartea pe cruce dă naștere unui răspuns al iubirii pline de recunoștință și, ca răspuns la rugăciunea sinceră, credinciosul este adus din har în har, din slavă în slavă, până când, privind la Hristos, este schimbat după chipul Lui. (Youth’s Instructor, 6 decembrie 1894)