Un mod de asigurare al vieţii pentru noi

„De aceea fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea și alegerea voastră; căci dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” 2 Petru 1:10

În consiliul din cer a fost luată măsura ca oamenii, deşi păcătoşi, să nu piară în neascultarea lor, ci prin credinţa în Hristos, ca înlocuitor şi garant al lor, să poată deveni aleşii lui Dumnezeu, hotărâţi mai dinainte spre a fi înfiaţi ca şi copii prin Isus Hristos, pentru El, după buna plăcere a voinţei Sale. Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi; deoarece au fost făcute mari asigurări, dându-şi pe Unicul Său Fiu născut pentru a achita răscumpărarea omului. Acei care pier, vor pieri pentru că refuză să fie înfiaţi ca şi copii ai lui Dumnezeu prin Hristos Isus…

Nu există în Cuvântul lui Dumnezeu, alegere fără condiţii, odată în har şi totdeauna în har. În capitolul doi din epistola a doua a lui Petru, acest subiect este explicat în mod clar şi lămurit. După istoria unora care au urmat o cale greşită, este dată şi explicaţia: „După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.” 2 Petru 2:15. Aici e o clasă pe care apostolul o avertizează: „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.” 2 Petru 2:21.

Adevărul trebuie acceptat, dacă sufletele vor să fie mântuite. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu înseamnă viaţa veşnică, pentru cel care le păzeşte. Dar Scripturile lămuresc faptul că, acei care au cunoscut odată calea vieţii şi s-au bucurat în adevăr, sunt în pericol de a cădea prin apostazie şi să fie pierduţi. De aceea este nevoie de o hotărâre, de convertire zilnică a lui Dumnezeu.

Toţi care caută să susţină doctrina predestinării, conform căreia ajunşi odată în har, rămân totdeauna în har, fac aceasta împotriva unui lămurit: „Aşa zice Domnul. ¹⁰⁶

Depinde de cursul vostru de acţiune dacă vă veţi asigura sau nu binecuvântările revărsate asupra acelora care, ca aleşi ai lui Dumnezeu, primesc o poliţă de asigurare a vieţii veşnice. ¹⁰⁷