Veghează asupra pașilor tăi!

„Cugetă la cărarea pe care mergi şi toate căile tale să fie hotărâte.” (Proverbele 4:26 engl.)

„Croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, spune apostolul, „pentru ca cei ce şchiopătează să nu se abată din cale”. (Evrei 12:13 engl.) Cărarea care duce departe de Dumnezeu, departe de standardul Său sfânt şi desăvârşit de dreptate este întotdeauna necinstită şi periculoasă. Totuşi… mulţi au umblat şi umblă pe această cărare a călcării legii. În multe cazuri ei nu au pornit chiar din copilărie sau tinereţe şi totuşi au urmat cărări necinstite pe tot parcursul drumului. Nu numai că s-au abătut ei înşişi de la calea cea dreaptă, dar prin influența exemplului lor, au fost şi alţii îndepărtaţi de cărarea dreaptă şi limpede şi au făcut greşeli fatale…

Noi nu sesizăm întotdeauna puterea exemplului. Noi ajungem în legături cu alţii. Întâlnim persoane care păcătuiesc, care fac răul în diferite căi, ele pot fi neagreabile, violente, pătimaşe, dictatoriale. În timp ce avem de-a face cu ei, noi trebuie să fim răbdători, calmi, blânzi şi amabili. Satan lucrează prin ei pentru a provoca şi chinui ca noi să nu manifestăm o dispoziţie plăcută şi atrăgătoare. Există încercări şi nedumeriri de care toţi ne lovim, căci suntem într-o lume a necazurilor, îngrijorărilor şi a dezamăgirilor în spiritul lui Hristos. Prin har noi ne putem înălţa deasupra împrejurărilor şi să ne păstrăm spiritele calme şi imperturbabile în mijlocul temerilor şi îngrijorărilor din viaţa de fiecare zi. Astfel noi trebuie să reprezentăm pe Hristos lumii…

Consacrarea faţă de Dumnezeu trebuie să fie o chestiune practică, vie, nu o teorie pe marginea căreia se poate discuta, ci un principiu întreţesut cu toate experienţele noastre. Noi trebuie să lăsăm lumina noastră să strălucească în aşa fel înaintea altora încât ei, văzând faptele noastre bune să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Noi trebuie să vestim laudele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Dacă lumina Cerului este în suflet, ea se va reflecta către toţi cei din jurul nostru. Aş vrea ca toţi să poată vedea acest subiect important în adevărata sa lumină. Atunci nu ar exista o astfel de nechibzuință în cuvinte şi fapte, o astfel de viaţă nepăsătoare, uşuratică şi lipsită de religiozitate. (ST. 1 ianuarie 1885).