Viața are un scop

„Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine îşi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!” (Psalmii 146:5).

Să-L faci pe Hristos sfătuitorul tău permanent, este singura ta siguranţă şi fericire. Tu poţi să fii fericit în El, chiar dacă nu ai niciun alt prieten în lumea largă. Simţămintele tale de nelinişte şi nostalgie sau singurătate, pot fi spre binele tău. Tatăl tău ceresc doreşte să te înveţe să găseşti în El prietenia, dragostea şi mângâierea care va satisface dorinţele şi speranţeie tale cele mai serioase…

Nu fii nelinişit pentru vreun motiv. Du-te în linişte şi îndeplineşte-ţi datoria pe care ţi-o aduce ziua. Fă-o cât poţi mai bine; cere-I lui Dumnezeu să fie ajutorul tău. Consideră că în fiecare zi: „Îmi îndeplinesc lucrul pentru Dumnezeu. Nu trăiesc pentru mine însumi, pentru a mă autoglorifica, ci pentru a-L glorifica pe Dumnezeu”. Oh, încrede-te în Isus, şi nu în inima ta! Aruncă-ţi povara şi pe tine însuţi, asupra Sa. Dacă nu simţi nicio bucurie şi nicio mângâiere, nu te descuraja. Speră şi crede. Tu poţi avea o experienţă preţioasă în lucrurile lui Dumnezeu. Luptă-te cu descurajările şi îndoielile tale până ajungi la victorie asupra lor, în numele lui Isus. Nu încuraja mâhnirea, deznădejdea şi întunecimea. Încrede-te în promisiunile largi şi sigure ale lui Dumnezeu. Odihneşte-te în aceste promisiuni, fără nicio îndoială. (Letter 2b, 1874).

Am văzut că acei care trăiesc cu un scop, căutând să facă bine şi să binecuvânteze pe semenii lor, precum şi să onoreze şi să slăvească pe Răscumpărătorul lor, sunt cu adevărat cei fericiţi de pe pământ; în timp ce omul care este neliniştit şi nemulţumit, căutând aceasta şi probând pe cealaltă, sperând să găsească fericirea, întotdeauna se plânge de dezamăgire. El doreşte întotdeauna şi niciodată nu este mulţumit, pentru că el trăieşte numai pentru sine. Ţinta ta să fie de a face bine, de a-ţi îndeplini partea în viaţă, cu credincioşie. (Letter 17, 1872).

Fă-ţi timp să mângâi alte inimi, să înseninezi cu un cuvânt de bunătate şi bucurie pe cei ce se luptă cu ispita şi poate cu durerea. Binecuvântând pe alţii cu cuvinte pline de speranţă şi bucurie îndrumându-i spre Cel care poartă poverile, pe neaşteptate tu poţi găsi pace, fericire şi mângâiere pentru tine însuți. (Letter 2b, 1874).