Adevărata valoare a banilor

„Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot avutul tău, căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must.” Proverbele 3:9, 10

Acest verset ne învaţă că Dumnezeu, ca dătător al tuturor favorurilor are o pretenţie de la toţi; că pretenţia Sa trebuie să fie prima noastră consideraţie; şi că o binecuvântare specială va însoţi pe toţi acei care onorează această pretenţie.

Aici este explicat un principiu care este evident în toate procedurile lui Dumnezeu cu oamenii. Domnul a aşezat primii noştri părinţi în grădina Eden. El i-a înconjurat cu orice lucru care putea să le servească spre fericirea lor şi i-a rugat să-L recunoască ca posesor al tuturor lucrurilor. În grădină El a făcut să crească orice pom care era plăcut la vedere şi bun de mâncat; dar între pomi, El a făcut unul deosebit. Din oricare Adam şi Eva puteau mânca liberi , dar despre acest singur pom, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din acesta”. Aici era încercarea recunoştinţei şi a loialităţii lor faţă de Dumnezeu.

Astfel Domnul ne-a dat cele mai bogate comori ale cerului, dânduni-L pe Isus. Cu El, ne-a dat toate lucrurile care să ne bucure pe deplin. ⁵

Dumnezeu le-a dat oamenilor resurse. El le dă putere să câştige bogăţie… Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru ca să putem să ne onorăm şi să ne preamărim pe noi înşine. Ca administratori credincioşi, trebuie să-i folosim pentru onoarea şi slava lui Dumnezeu. Unii cred că numai o parte din bunurile lor sunt ale lui Dumnezeu. Când au pus separat o parte pentru scopuri religioase şi de caritate, ei privesc ceea ce a rămas, ca aparţinându-le lor, pentru a fi folosită după cum cred ei. Dar aici e o greşeală. Tot ceea ce avem este al Domnului şi suntem răspunzători faţă de El pentru felul în care folosim ceea ce ne-a încredinţat. În folosirea fiecărui ban, se va vedea dacă iubim pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Banii au mare valoare deoarece pot face lucruri bune. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, aceştia sunt hrană pentru flămânzi, băutură pentru cei însetaţi şi haine pentru cei goi… Dar banul nu este mai de valoare decât nisipul exceptând cazurile când e oferit pentru necesităţile vieţii, pentru binecuvântarea altora şi pentru înaintarea cauzei lui Hristos. ⁶