Adună adevărul în cuget

„Arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face.” (Iov 34:32)

Ia-ţi Biblia şi înfăţişează-te înaintea Tatălui ceresc şi spune: „Luminează-mă, învaţă-mă ce este adevărul.” Domnul îţi va asculta rugăciunea şi Duhul Sfânt va imprima adevărul în sufletul tău. Prin cercetarea Scripturilor pentru tine însuți vei ajunge „întemeiat în credinţă. Este de cea mai mare importanță să cercetezi întruna Scripturile, adunând în minte Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că s-ar putea să fii despărţit de compania creştinilor şi să fii pus acolo unde nu vei avea privilegiul să te întâlneşti cu copiii lui Dumnezeu. Tu ai nevoie de comoara cuvântului lui Dumnezeu, ascunsă în inima ta, ca atunci când vine împotrivirea contra ta să poţi reduce totul la Scriptură…

Trăim în ultimele zile când eroarea celui mai înşelător caracter este acceptată şi crezută în timp ce adevărul este pus deoparte. Mulţi sunt duşi în întuneric şi necredincioşie căutând omisiunea în Biblie, introducând invenţii supersițioase, teorii nescripturale şi speculaţii ale filosofiei deşarte; dar este de datoria fiecăruia să caute o cunoştinţă amănunţită a Scripturilor. (ST, 6 februarie 1893).

Adevărul este eficient numai dacă este dovedit în viaţa practică. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu condamnă vreun obicei pe care l-ai îngăduit, vreun sentiment pe care l-ai nutrit, vreun spirit pe care l-ai manifestat, nu te întoarce de la Cuvântul lui Dumnezeu, ci întoarce-te de la răutatea practicilor tale şi lasă-L pe Isus să curăţească şi să sfinţească inima ta. Mărturiseşte-ţi păcatele şi părăseşte-le. (ST, 30 ianuarie 1893).

Nu te mărgini numai la a accepta adevărul ca apoi să nu fii în stare să îndeplineşti cuvintele lui Hristos. Adevărul trebuie aplicat la propria persoană; el trebuie să conducă pe cei ce l-au primit la Stâncă, ca ei să poată cădea pe Stâncă şi să fie zdrobiţi. Apoi Isus poate cizela caracterele lor după caracterul Său divin. Dacă ascultăm de vocea Lui, trebuie să lăsăm liniştea să domnească-n inimă. Protestele eului, pretenţiile lui, poftele lui trebuie mustrate şi trebuie să ne îmbrăcăm cu haina umilinţei şi să ne luăm locul ca învăţăcei umili în şcoala lui Hristos.” (RH, 31 octombrie 1893).