Alegându-mi lucrarea de o viață

„Lucrarea fiecăruia va fi pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1 Corinteni 3:13).

Noi trebuie să chibzuim cu grijă chestiunile care sunt în legătură cu lucrarea pe care o întreprindem. Va fi această lucrare o binecuvântare pentru suflet? Dumnezeu nu ne-a dat lucrarea Sa numai pentru a ne ţine ocupaţi, ci pentru slava numelui Său. Mulţi sunt foarte ocupaţi în a strânge lemn, fân şi paie. Dar toate acestea vor fi arse…

Prin rânduiala lui Dumnezeu, fiecare om are postul şi datoria sa. Prin rugăciune plină de grijă trebuie să punem întrebarea: „Ce datorie personală ne este destinată ca bărbaţi şi femei care vom răspunde înaintea lui Dumnezeu?’’ Şi dacă lucrarea noastră se va reduce în întregime la lucrurile spirituale sau dacă cele spirituale sunt amestecate cu cele vremelnice, noi trebuie să ne îndeplinim cu credincioşie lucrarea. Deşi suntem obligaţi să combinăm lucrurile vremelnice cu cele spirituale, totuşi cele spirituale nu trebuie să fie ascunse în cele vremelnice. Hristos cere să-I slujim cu toată fiinţa noastră, combinând toate forţele noastre fizice, intelectuale şi morale. Toate acestea trebuie înrolate în serviciul lui Dumnezeu. Omul trebuie să-şi amintească că Dumnezeu este Stăpânul tuturor şi că preocupările lui sunt investite cu o astfel de sfinţenie pe care nu au avut-o înainte de a fi înrolat în oştirea Domnului. Orice faptă trebuie să fie o faptă consacrată deoarece ea îi ocupă talantul timpului încredinţat lui de Dumnezeu. „Sfinţit Domnului” este gravat pe toate acţiunile întreprinse de un astfel de om, pentru că întreaga lui fiinţă este adusă la supunere faţă de Dumnezeu.

Nu trebuie să întreprindem nicio activitate, nici chiar în viaţa obişnuită, dacă are o influenţă stricăcioasă asupra simţurilor. Noi suntem în şcoala de educaţie a Domnului şi El are propriile Sale mijloace prin care să putem fi aduşi în slujba Sa… Mulţi sunt întristaţi că nu sunt angajaţi să lucreze direct la propăşirea împărăţiei lui Dumnezeu. Dar nu trebuie nesocotită nici cea mai umilă lucrare. Dacă este o lucrare cinstită, ea este o binecuvântare şi poate contribui la etape mai înalte ale lucrării lui Dumnezeu. (6 CB., pg. 1087)

Chiar dacă ne stă doar un an în faţă, sau cinci, sau zece, noi trebuie să fim credincioşi astăzi faţă de îndatoririle noastre. Noi trebuie să ne ducem la îndeplinire obligaţiile fiecărei zile aşa de credincioşi ca şi cum ea ar fi ultima pentru noi. (RH. 25 octombrie 1881)