Necesitatea auto-educării

„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei.” (Eclesiastul 12:1).

Întrebarea mea permanentă este: Cum aş putea, cel mai bine să prezint înaintea tinerilor necesitatea auto-educării? Aş îndemna pe tinerii noştri, să privească fiecare frântură de timp, ca de aur. Nu-l petreceţi în indolenţă: nu-l irosiţi cu prostii, ci apucaţi-vă cu toată puterea cele mai înalte comori. Educaţi-vă gândurile şi lărgiţi-vă sufletul prin încingerea minţii, fără a-i permite să fie umplută cu probleme lipsite de importanţă. Nu vă mulţumiţi cu un nivel coborât. Nu vă odihniţi liniştiţi până când nu v-aţi asigurat înţelepciunea care vine de sus, printr-o sforţare plină de credincioşie, prin veghere şi rugăciune serioasă. Astfel puteţi să vă înălţaţi în caracter şi să câştigaţi o influenţă asupra altor minţi, care să vă facă în stare să-i conduceţi pe cărarea neprihănirii şi a sfinţeniei. Acesta este privilegiul vostru.

Preţuiţi fiecare rază de lumină pe care o puteţi obţine prin cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Acceptaţi lucrarea pe care Dumnezeu v-a dat-o s-o înfăptuiţi azi şi vedeţi cât de mult bine puteţi înfăptui prin tăria lui Hristos. Faceţi din Dumnezeu, Sfătuitorul vostru. Disciplinaţi şi stăpâniţi facultăţile voastre mintale. Stăpânirea de sine este o putere pe care toţi o pot poseda. Ea se câştigă punând voinţa în întregime de partea lui Dumnezeu şi luând voinţa lui Dumnezeu ca voinţă a voastră.

Hristos poate umple cămările minţii şi adâncurile sufletului cu Duhul Său şi o va face dacă ne supunem Lui. Atunci voinţa noastră va fi în armonie perfectă cu voinţa Divină. Spiritul nostru şi voinţa noastră se vor identifica într-o atât de mare măsură cu Spiritul şi voinţa Lui, încât în gânduri şi scopuri vom fi una cu El. Atunci Satan nu ne va mai putea stăpâni. Hristos este Conducătorul nostru şi urmaşilor Săi le place în mod deosebit să păstreze pasul cu El. El vorbeşte, iar ei ascultă de vocea Sa ca şi cum ar fi o singură minte şi un singur suflet. (MS., pg. 128, 1898).

Dragi tineri, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să vă înrolaţi de bunăvoie şi cu hotărâre în armata Domnului. Predaţi-vă pe voi înşivă în mâinile lui Dumnezeu, pentru ca voinţa şi căile voastre să poată fi călăuzite de Acela care este fără greşeală în înţelepciune şi nemărginit în bunătate… Lăsaţi ca numele voastre să fie trecute în registrele cereşii ca ale unora care au fost aleşi şi hotărâţi de Dumnezeu. (YI. 26 aprilie 1894).