Credinţa dovedită prin fapte

„Dar va zice cineva: ‚Tu ai credinţa și eu am faptele’. Arată-mi credinţa ta fără fapte și eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Iacov 2:18

Partea pe care trebuie s-o facă omul în mântuirea sufletului este a crede în Isus Hristos ca într-un Mântuitor desăvârşit, nu pentru alţi oameni, ci pentru el însuşi. ⁶⁷

Hristos atribuie neprihănirea şi dreptatea Lui păcătosului care crede, când el nu mai continuă să trăiască în păcat, ci se întoarce de la neascultare la ascultare faţă de porunci. ⁶⁸

În timp ce Dumnezeu poate fi drept şi totuşi să îndreptăţească pe păcătos, prin meritele lui Hristos, nici un om nu-şi poate acoperi sufletul cu hainele dreptăţii lui Hristos, în timp ce în mod conştient păcătuieşte sau îşi neglijează datoriile cunoscute. ⁶⁹

Apostolul Iacov a văzut pericolul care va apare în urma prezentării acestui subiect al îndreptăţirii prin credinţă, şi s-a străduit să arate că adevărata credinţă nu poate exista fără faptele corespunzătoare. Este prezentată experienţa lui Avraam: „Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi prin fapte credinţa a ajuns desăvârşită.” Iacov 2:22. Astfel, credinţa adevărată săvârşeşte o lucrare adevărată în credincios. Credinţa şi ascultarea, aduc o experienţă trainică şi de valoare. ⁷⁰

Credinţa şi faptele sunt două vâsle pe care trebuie să le folosim la fel, dacă vrem să ne continuăm drumul împotriva curentului, împotriva necredinţei. ⁷¹

Aşa numita credinţă care nu face fapte prin dragoste şi nu curăţă sufletul, nu va îndreptăţi nici un om. „Vedeţi dar, cum omul e socotit neprihănit prin fapte şi nu prin credinţă.” Iacov 2:24. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Cum ştim că el a crezut? Faptele lui dovedesc caracterul credinţei lui, iar credinţa lui i-a fost socotită ca neprihănire. Noi avem nevoie de credinţa lui Avraam în zilele noastre, pentru a lumina întunericul care se adună în jurul nostru, oprind lumina plăcută a dragostei lui Dumnezeu şi împiedicând creşterea spirituală. Credinţa noastră trebuie să fie roditoare prin fapte bune, pentru că credinţa fără fapte este moartă.⁷²