„Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” (Marcu 10:51)
Numai atunci când păcătosul simte nevoia de un Mântuitor inima lui Îl caută pe Acela care îl poate ajuta. Când Isus a trăit pe pământ, cei bolnavi au fost aceia care au avut nevoie de un medic; cei săraci, năpăstuiți și suferinzi L-au urmat pentru a primi ajutorul și mângâierea pe care nu le puteau găsi în altă parte. Orbul Bartimeu aștepta la marginea drumului; aștepta de mult timp să Îl poată întâlni pe Hristos.
Mulțimi de oameni care puteau vedea treceau într-o parte și alta, dar niciunul nu avea această dorință de a-L vedea pe Isus. O simplă privire plină de credință I-ar fi mișcat inima iubitoare și le-ar fi adus binecuvântările harului Său; dar ei nu erau conștienți de suferința și sărăcia sufletelor lor și nu simțeau nevoia după Hristos. Dar nu așa stăteau lucrurile cu sărmanul orb. Singura lui speranță era în Isus. În timp ce aștepta și veghea, a auzit zgomotul multor pași și a întrebat nerăbdător: „Ce este cu zgomotul acesta de pași?” Trecătorii i-au răspuns că Isus din Nazaret trecea pe acolo. Cu ardoarea unei dorințe puternice, el a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Cei din jur au încercat să-l oprească, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Acest strigăt a fost auzit. Credința sa perseverentă a fost răsplătită. Și nu numai vederea fizică i-a fost redată, ci și ochii înțelegerii i-au fost deschiși. În Hristos, el L-a văzut pe Răscumpărătorul Său, iar Soarele Neprihănirii a strălucit în sufletul lui. Toți cei care, asemenea lui Bartimeu, devin conștienți de nevoia lor după Hristos și care vor fi la fel de zeloși și de hotărâți ca el vor primi ca și el binecuvântarea pe care au dorit-o cu înfocare.
Cei năpăstuiți și suferinzi care au căutat ajutorul lui Hristos au fost fermecați de desăvârșirea divină, de frumusețea sfințeniei care strălucea cu putere în caracterul Său. (Review and Herald, 15 martie 1887)
Cei ce Îl primesc pe Hristos prin credință vor primi și puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu. (CBAZȘ, vol. 1, p. 1110)