„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric.” Geneza 1:1-2
Nu știu care sunt sentimentele tale de fiecare dată când citești primele două capitole ale Bibliei, dar eu sunt copleșit de frumusețea atotputerniciei lui Dumnezeu, iar ecoul vocii Celui care „a zis” și totul a luat ființă întocmai, mă face să îmi conștientizez neputința și să rămân plin de uimire în fața actului creator. Natura și întreaga creație a lui Dumnezeu exclamă dragostea Lui pentru fiecare locuitor al acestei planete și chiar dacă pământul este degradat din cauza păcatului, frumusețea în detaliu, inteligență și măiestrie copleșește inima celui care se oprește pentru a admira și medita actul de a crea totul din nimic.
Dacă aceste impresii s-ar odihni asupra sufletului și în momentele grele, încercate ale vieții, probabil nu ne-ar mai slăbi inima când furtunile ne învăluie viața, pentru că am ști că Cel ce a creat totul va avea soluții pentru orice îngăduie să vină asupra noastră.
Mai mult de atât, inima contemplativă a puterii creatoare a lui Dumnezeu va ști că doar El ne va putea da o inimă nouă și va crea un om nou cu gânduri și acțiuni înnobilatoare. Cel ce a zis și totul a luat ființă va reînnoi chipul Lui în tine, dacă inima ta îngenuncheată și copleșită de o asemenea manifestare de dragoste și putere i se va preda fără rezerve.
Oprește-te să îi admiri creația! Oprește-te o clipă și gândește-te în ce frumusețe ai fost plămădit! Doar faptul că respiri e mâna inteligentă care ne-a construit cu atâta grijă. Copleșit de puterea Lui, doresc să îți amintești de marea Lui putere și atunci când crezi că nu poți fi ridicat dintr-o situație grea. Sau poate după multele încercări eșuate de a fi mai bun, lasă-te în mâna Celui care poate să creeze în tine o ființă nouă, plăcută Lui.
Când totul pare pustiu și gol și fața inimii tale pare să fie învăluită în întuneric, să știi că Dumnezeu va zice și va lucra pentru tine!