Iertaţi în măsura în care iertăm „

Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi și cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Putem primi iertarea lui Dumnezeu, numai dacă şi noi iertăm altora. Dragostea lui Dumnezeu este aceea care ne conduce la El, iar acea dragoste nu poate atinge inima noastră, fără a naşte dragostea pentru fraţii noştri.

După ce a terminat de rostit rugăciunea „Tatăl nostru”, Isus a adăugat: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Matei 6:14-15. Cel care e neiertător, întrerupe prin aceasta singurul canal prin care poate primi îndurare de la Dumnezeu. N-ar trebuie să credem că până când acei care ne-au jignit nu-şi mărturisesc greşeala, noi suntem îndreptăţiţi să nu le acordăm iertarea noastră. Este partea lor, fără îndoială, să-şi umilească inimile prin căinţă şi mărturisire, dar noi trebuie să avem un spirit de compasiune faţă de acei care ne-au greşit, chiar dacă şi-au mărturisit sau nu greşeala lor. ¹⁵

Nimic nu poate justifica un spirit neiertător. Cel care este nemilos faţă de alţii dovedeşte prin acesta că nu este părtaş la harul iertător al lui Dumnezeu. În iertarea lui Dumnezeu inima celui păcătos este condusă foarte aproape de inima nemărginită a dragostei infinite. Valurile îndurării divine se revarsă în sufletul păcătosului şi de la el spre sufletele altora…

Noi nu suntem iertaţi pentru că noi iertăm, ci după cum iertăm. Temelia întregii iertări se găseşte în dragostea nemeritată a lui Dumnezeu, dar prin atitudinea noastră faţă de alţii, dovedim dacă ne-am însuşit pentru noi înşine acea dragoste: „De aceea, Hristos zice: ‘Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi’.” ¹⁶

Lăsaţi pe Hristos, viaţa divină, să locuiască în voi şi prin voi să descopere dragostea renăscută de sus, care va inspira speranţă în cei fără speranţă, şi care aduce pace cerească inimii zdrobite de păcat.

Dacă ne apropiem de Dumnezeu, primim iertare numai cu condiţia ca şi noi să fim voioşi să dăm pe faţă iertare faţă de alţii. ¹⁷