„Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)
Era dimineață. Soarele tocmai răsărise deasupra Muntelui Măslinilor, razele lui dădeau o strălucire orbitoare palatelor de marmură și luminau aurul zidurilor templului, când Isus, arătând către acest tablou, a zis: „Eu sunt Lumina lumii.”
Unul dintre cei care au fost martori la scena aceasta a reluat mai târziu cuvintele Mântuitorului în acest pasaj sublim: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 463–464)
Cei ce sunt sfințiți prin adevăr sunt ca niște lumini strălucitoare, luminându-i pe toți cei ce sunt în casă. În orice credincios adevărat se vor vedea lucruri bune. Dumnezeu nu poate accepta nimic altceva decât desăvârșirea caracterului, decât faptul de a-I aparține întru totul lui Dumnezeu. Orice slujire cu jumătate de inimă va da mărturie înaintea ființelor inteligente din ceruri că nu ați reușit să imitați Modelul. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1892)
Urmașii lui Hristos trebuie să fie mai mult decât o lumină în mijlocul oamenilor. Ei sunt lumina lumii. Isus le spune tuturor celor ce poartă numele Său: „Voi v-ați oferit Mie, iar Eu v-am oferit lumii ca reprezentanți ai Mei.” După cum Tatăl L-a trimis pe El în lume, tot așa, declară El, „i-am trimis și Eu pe ei în lume” (Ioan 17:18). (…) Deși Mântuitorul nostru este marele Izvor de lumină, să nu uiți, creștin iubit, că El Se descoperă prin oameni. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt revărsate prin unelte omenești. (…) Îngeri ai măririi așteaptă să transmită prin tine lumina și puterea cerului acelor suflete care sunt aproape să piară. (…) Dacă Hristos locuiește în inimă, este cu neputință să ascundem lumina prezenței Sale. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 40–41)
Când Lumina lumii Își face simțită prezența lângă noi, atunci apar situații favorabile în mijlocul greutăților, ordine în confuzie, succesul și înțelepciunea lui Dumnezeu în ceea ce părea că este un eșec. (Mărturii, vol. 7, p. 272)
Darul luminii și cel al vieții vin împreună la noi. (Letter 264, 1903)