Îndreptăţiţi prin sângele Său

„Deci cu atât mai mult, acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia Lui Dumnezeu.” Romani 5:9

Dumnezeu cere credinţă în Hristos, ca jertfă ispăşitoare a noastră. Sângele Lui este singurul remediu pentru păcat. ²²

Nu e voinţa lui Dumnezeu ca voi să fiţi neîncrezători şi să vă chinuiţi sufletele cu teama că Dumnezeu nu vă va primi pentru că sunteţi păcătoşi şi necredincioşi… Voi puteţi spune: „Ştiu că sunt un păcătos şi acesta e motivul pentru care am nevoie de un Mântuitor…” N-am nici o valoare sau bunătate în virtutea căreia să pot pretinde mântuirea, dar eu aduc înaintea lui Dumnezeu sângele atotispăşitor al Mielului neprihănit al lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Acesta este singurul meu apărător. ²³

La Dumnezeu găseşti intrare prin Hristos Isus, Mijlocitorul, singurul prin care iartă El păcatele. Dumnezeu nu poate ierta păcatele cu preţul dreptăţii, neprihănirii şi adevărului Său, dar El iartă păcatele şi aceasta pe deplin. Nu există păcate pe care nu le va ierta în şi prin Domnul Hristos. Aceasta e singura speranţă a păcătosului. Dacă păcătosul se sprijină aici cu o credinţă sinceră, el e sigur de iertare şi aceasta pe deplin şi fără plată. Există numai un singur canal care e accesibil tuturor şi prin acel canal o bogată şi abundentă iertare aşteaptă pe cel pocăit şi căit, iar păcatele cele mai întunecate sunt iertate. Aceste învăţături au fost predate cu mii de ani în urmă poporului ales al lui Dumnezeu şi repetate în diferite simboluri şi forme, că lucrarea adevărului poate fi întărită în inima fiecăruia, că fără vărsare de sânge nu există iertare de păcate… Dreptatea pretinde suferinţele omului, dar Hristos a suferit ca Dumnezeu. El n-a avut nevoie de nici o suferinţă expiatoare pentru Sine; toate suferinţele Lui au fost pentru noi; toate meritele şi neprihănirea Lui au fost făcute accesibile omului căzut şi oferite ca un dar. ²⁴

Hristos ne cheamă să lăsăm păcatele noastre asupra Lui, Purtătorul de păcat… Dar dacă noi refuzăm să facem aceasta, luând asupra noastră responsabilitatea, vom fi pierduţi. Putem cădea pe Hristos, piatra vie şi să ne zdrobim, dar dacă acea piatră cade peste noi ne va nimici. ²⁵