Sângele de sacrificiu al lui Hristos

„Căci știţi că nu cu lucruri preţioase, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi din felul deșert de vieţuire, pe care-l moșteni-serăţi de la părinţii voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos – „Mielul fără cusur și fără prihană.” 1 Petru 1:18, 19

Asupra lui Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru a fost pusă vina noastră, a tuturor. El a fost socotit un călcător, pentru ca să ne poată mântui de condamnarea legii. ¹⁷

Urând păcatul cu o ură nespusă, totuşi El şi-a luat asupra suf letului Său păcatele întregii lumi. Nevinovat, El a purtat pedeapsa celui vinovat, Neprihănit, şi totuşi oferindu-Se pe Sine ca înlocuitor pentru păcătos. Vina oricărui păcat apăsa asupra sufletului divin al Mântuitorului lumii. Gândurile rele şi faptele păcătoase ale fiecărui f iu şi fiice a lui Adam au adus pedeapsa asupra Lui, pentru că El a devenit înlocuitorul omului. ¹⁸

Priviţi-L în pustie, în grădina Ghetsimani, pe cruce! Fiul fără cusur al lui Dumnezeu a luat asupră-Şi povara păcatului. El, care a fost una cu Dumnezeu, a simţit în sufletul Său teribila despărţire pe care o face păcatul între Dumnezeu şi om. Aceasta a smuls de pe buzele Lui, strigătul de durere: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Matei 27:46. Povara păcatului, simţul proporţiilor sale uriaşe, al despărţirii pe care o produce între suflet şi Dumnezeu, sunt cele care au zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu. ¹⁹

„Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi.” 1 Petru 1:18. Oh, dacă ar fi acestea suficiente pentru a câştiga mântuirea omului, cât de uşor ar fi putut fi obţinute prin El, care zice: „Al Meu este argintul şi al Meu este aurul.” Hagai 2:8. Dar păcătosul nu putea fi răscumpărat decât prin sângele preţios al lui Dumnezeu. ²⁰

Revărsând întreaga comoară a cerului în această lume, dându-ne prin Hristos tot cerul, Dumnezeu a câştigat voinţa, sentimentele, mintea, sufletul, oricărei fiinţe omeneşti. ²¹