Mântuitor, Preot şi Împărat

„Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoși și înălţat mai presus de ceruri.” Evrei 7:26

Prin instrucţiunea divină, seminţia lui Levi a fost pusă de-o parte, pentru serviciul Sanctuarului. În vremurile de la început, fiecare bărbat era preotul căminului său. În zilele lui Avraam, preoţia a fost recunoscută ca drept de moştenire al fiului întâi născut. Acum, în locul întâiului născut din tot Israelul, Domnul a acceptat seminţia lui Levi, pentru serviciul Sanctuarului. Preoţia, a fost totuşi limitată la familia lui Aaron. Numai Aaron şi fiii săi au fost îngăduiţi să fie preoţi înaintea lui Dumnezeu; restului seminţiei le era încredinţată administraţia tabernacolului…

În deacord cu slujba lor, a fost stabilită o vestimentaţie deosebită pentru preoţi: „Fratelui tău Aaron să-i faci haine sfinte ca să-i slujească de cinste şi podoabă”(Exodul 28:2) a fost instrucţiunea divină dată lui Moise… Orice era în legătură cu îmbrăcămintea şi conduita preoţilor trebuia să fie de aşa natură încât să imprime privitorului un simţ al sfinţeniei lui Dumnezeu, caracterul sacru al adorării Sale şi curăţenia pretinsă acelora care veneau în prezenţa Sa. Nu numai Sanctuarul însuşi, ci şi slujba preoţilor trebuia să fie chipul şi umbra lucrurilor cereşti” Evrei 8:5. ¹⁷

Oamenii erau învăţaţi în fiecare zi, prin tipuri şi umbre, marile adevăruri referitoare la a doua venire a lui Hristos ca Mântuitor, Preot şi Împărat; şi odată în fiecare an, minţile lor erau îndreptate spre evenimentele finale ale marei lupte dintre Hristos şi Satan, curăţirea f inală a universului, de păcat şi păcătoşi. Jertfele şi darurile ritualului mozaic îndreptau spre un serviciu mai bun chiar spre unul ceresc. ¹⁸

Meritele jertfei Sale [a lui Isus] sunt suficiente pentru a fi aduse înaintea Tatălui, în favoarea noastră. ¹⁹

Avem acces liber la sângele expiator al lui Hristos. Acest fapt trebuie să-l considerăm ca cel mai preţios privilegiu, cea mai mare binecuvântare, oferită vreodată omului păcătos. ²⁰