Măreţie şi strălucire în locaşul Său

„Strălucirea și măreţia sunt înaintea feţei Lui, slava și podoaba sunt în locașul Său.” Psalmii 96:6

De la creaţiunea şi căderea omului şi până acum a avut loc o continuă desfăşurare a planului lui Dumnezeu pentru mântuirea prin Hristos a neamului căzut. Tabernacolul şi templul lui Dumnezeu pe pământ au fost construite după originalul din cer. În jurul Sanctuarului şi a serviciilor sale solemne, în mod mistic s-au adunat adevăruri grandioase care trebuiau să fie descoperite de-a lungul generaţiilor.

N-a existat nici o perioadă în care Dumnezeu să fi îngăduit dovezi mai mari despre maiestatea Sa măreaţă şi grandioasă ca şi atunci când a fost recunoscut ca şi Conducător al lui Israel. Manifestările Împăratului invizibil au fost măreţe şi nespus de sublime. Un sceptru a fost purtat, dar care n-a fost ţinut de nici o mână omenească. Chivotul sfânt, acoperit de tronul îndurării şi conţinând Legea sfântă a lui Dumnezeu, a fost un simbol al lui Iehova Însuşi. Aceasta era puterea biruitoare la luptă a Israeliţilor. Înaintea lui, idolii au fost doborâţi şi pentru modul nechibzuit în care a fost privit, unii au pierit. Niciodată în lumea noastră n-a dat Dumnezeu dovezi mai evidente despre supremaţia Sa, ca şi atunci când numai El a fost recunoscut ca Împărat al lui Israel. ¹⁴

Legea lui Dumnezeu, păstrată cu sfinţenie în chivot, a fost marele etalon al neprihănirii şi judecăţii. Acea Lege a rostit moartea asupra călcătorului, dar deasupra legii era tronul îndurării, peste care se descoperea prezenţa lui Dumnezeu, şi de pe care, datorită ispăşirii, era asigurată iertarea păcătosului pocăit. Astfel, în lucrarea lui Hristos pentru mântuirea noastră, simbolizată prin serviciul sanctuarului, „bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută” Psalmii 85:10. ¹⁵

În timp ce ne bucurăm azi că a venit Mântuitorul nostru, că jertfele primei dispensaţiuni au făcut loc jertfei neprihănite pentru păcat, nu suntem scuzaţi, dacă dovedim dispreţ faţă de acea perioadă. ¹⁶