O greutate veşnică de slavă

„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi o greutate veșnică de slavă.” 2 Corinteni 4:17

După aceea mi s-a arătat strălucirea cerului, şi comorile care se află acolo pregătite pentru cei credincioşi. Totul era plăcut şi măreţ. Îngerii cântau cu glasuri dulci, apoi încetând ei au luat coroanele de pe capetele lor, le-au pus la picioarele lui Isus şi strigau cu glas plăcut: „Aleluia, mărire Ţie.” Eu i-am acompaniat la cântările lor de laudă, spre mărirea Mieluşelului şi oridecâteori îmi deschideam gura, spre mărirea Sa, aveam un simţământ nespus de fericit de mărirea care mă înconjura. Aceasta era o slavă peste măsură de mare, supranaturală, o greutate veşnică de slavă. Îngerul zise: „Ceata cea mică, care iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Sale şi rămâne credincioasă până la sfârşit, va moşteni această strălucire şi va fi pentru totdeauna în prezenţa lui Isus şi va cânta cu sfinţii îngeri.

Apoi ochii mei au fost întorşi de la această strălucire şi îndreptaţi către rămăşiţa care se afla pe pământ. Îngerul a zis către ei: Vreţi să scăpaţi de cele şapte plăgi din urmă? Vreţi să intraţi în strălucire şi să moşteniţi tot ce a pregătit Dumnezeu pentru acei care Îl iubesc şi sunt binevoitori să sufere pentru El? Fiţi gata, fiţi gata, fiţi gata! Voi trebuie să fiţi mult mai bine pregătiţi decât sunteţi acum, „căci ziua Domnului vine plină de groază, de urgie şi de aprindere a mâniei, ca să prefacă pământul în pustiu şi să stârpească pe păcătoşi de pe el.” Jertfiţi totul pentru Domnul, puneţi totul pe altarul Lui, pe voi înşivă, avutul vostru şi toate bunurile voastre – ca o jertfă vie. „Adunaţi-vă comori în cer, unde nici un fur nu le poate fura şi nici moliile nu le pot strica. Voi trebuie să fiţi aici părtaşi suferinţelor lui Hristos, dacă vreţi mai târziu să fiţi părtaşi măririi Sale.” Cerul este destul de ieftin dacă îl câştigăm prin suferinţă. Trebuie să ne tăgăduim pe noi înşine, să murim în fiecare zi, lăsând numai pe Isus să apară în noi, având totdeauna mărirea Lui înaintea ochilor noştri. ⁴¹

Lucrarea mântuirii nu este un joc de copil ca să te apuci de ea când vrei şi s-o laşi când nu-ţi mai place. Ea înseamnă o hotărâre statornică, o străduinţă neîncetată şi aceasta va câştiga biruinţa în cele din urmă. Numai cel ce rabdă până la sfârşit va fi mântuit. Numai cei ce stăruiesc în facerea de bine vor primi viaţa veşnică şi răsplata nemuririi. ⁴²