Obiceiurile și clădirea caracterului

„ Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!” (Proverbele 4:14).

Puţini sesizează puterea obiceiului. Inspiraţia întreabă: „Poate un etiopean să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele?” şi adaugă: „Tot aşa aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23). Aceasta este o afirmaţie solemnă… Dar există mângâiere şi curaj în gândul că dacă obiceiurile rele capătă o astfel de putere încât pare aproape imposibilă o întoarcere în direcţia bună, puterea obiceiurilor bune este la fel de puternică. Rezultatele lucrării de fiecare zi sunt influenţate de zilele care le-au precedat fie că este vorba de tendinţa de a ne înălţa pe scara valorilor morale sau de a ne împinge în jos spre pierzare. Înfrângerea de astăzi pregăteşte calea pentru o mai mare înfrângere mâine; biruinţa de azi asigură o biruinţă mai uşoară mâine. Atunci, cât trebuie să fim de grijulii pentru a ne asigura că obiceiurile şi caracterele pe care le formăm sunt corecte şi virtuoase…

Prieteni tineri, abateţi-vă picioarele de pe toate căile rele… Oamenii se pot disciplina să facă ce este drept. Ca şi Daniel ei pot avea în inimile lor o ţintă născută în cer, aceea de a nu-şi pângări sufletul sau trupul în ciuda degradării şi corupţiei veacului. Dumnezeu ia dat lui Daniel „cunoştinţă şi pricepere pentru orice studiu şi înţelepciune.’’ (Daniel 1:17 engl.). Binecuvântarea Sa însoţeşte pe omul care depune eforturi omeneşti în conformitate cu voinţa divină. Acelaşi ajutor va continua să se acorde tuturor celor ce vor urma o cale similară şi cu perspectiva slavei lui Dumnezeu vor practica abstinenţa şi tăgăduirea de sine. Aceeaşi diferenţă se va vedea între ei şi cei îngăduitori faţă de sine cum a fost între Daniel şi tovarăşii săi şi ceilalţi tineri de la curtea împăratului. Ea va consta în clar viziune şi înfăţişare, în mersul hotărât, tăria şi vitalitatea intelectului, în priceperea pătrunzătoare a adevărurilor spirituale. (ST. 1 ianuarie 1885).

Să ne aducem aminte că un caracter nu este rezultatul unui accident, ci el se formează zi după zi spre bine sau spre rău. Această lucrare de clădire a caracterului are o mare importanţă deoarece ea ajunge departe prin rezultatele sale. Noi clădim pentru timpul de acum şi pentru veşnicie. (ST. 1 ianuarie 1885).