„Pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă.” Romani 7:13
În marea Sa îndurare, potrivit caracterului Său divin, Dumnezeu l-a suportat multă vreme pe Lucifer. Spiritul de necredinţă şi nemulţumire niciodată n-a fost cunoscut înainte în cer. Acest spirit era ceva nou, straniu, misterios, ceva inexplicabil.
Însuşi Lucifer n-a fost la început pe deplin conştient de natura adevărată a sentimentelor sale; la început i-a fost teamă să-şi dezvăluie intenţiile şi presupunerile minţii sale; totuşi, el n-a renunţat la ele. El n-a văzut încotro se îndreaptă. Dar au fost făcute eforturi pe care numai dragostea şi înţelepciunea infinită le putea face, ca să-l convingă de eroarea lui. I-a fost dovedit că nemulţumirea lui nu-şi găsea justificare şi el a fost lăsat să vadă care era consecinţa dacă persista în apostazie. Lucifer era convins că a greşit. El a văzut că „Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Sale” (Psalmii 145:17), că legile divine sunt drepte, că el trebuie să le recunoască, aşa cum făcea tot cerul… El a ajuns în momentul în care aproape că luă hotărârea de a se reîntoarce. Dar mândria îl ţinea pe loc. El a continuat să-şi apere propria sa opinie şi în final s-a compromis în marea luptă împotriva Creatorului Său.
Apostazia lui Satan avea să fie o lecţie pentru Univers prin toate veacurile viitoare – o mărturie continuă despre natura păcatului şi consecinţele îngrozitoare ale acestuia. Urmările domniei lui Satana, efectele sale asupra oamenilor şi îngerilor aveau să arate care sunt roadele depărtării de autoritatea divină. Această experienţă avea să dovedească faptul că de existenţa lui Dumnezeu este legată bunăstarea tuturor fiinţelor create de El. Astfel, istoria acestei teribile experienţe a apostaziei avea să rămână o veşnică mărturie – pentru toate fiinţele necăzute, de a nu se lăsa amăgite cu privire la natura păcatului, de a evita păcatul şi pedeapsa acestuia. ²¹
Valoarea infinită a sacrificiului cerut pentru mântuirea noastră descoperă faptul că păcatul este un rău înspăimântător. ²²