Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:20)
Prima noastră datorie față de Dumnezeu și față de cei din jurul nostru este aceea a dezvoltării personale. Fiecare facultate cu care ne-a dotat Creatorul trebuie să fie cultivată până la cel mai înalt grad al perfecțiunii, ca să putem fi în stare să facem cât mai mult din binele de care suntem capabili. De aceea, acel timp este cel mai bine folosit care este orientat către dobândirea și menținerea unei bune sănătăți fizice și mintale. (Îndrumarea copilului, p. 395)
Omul este opera lui Dumnezeu, capodopera Sa, creată cu un scop înalt și sfânt, iar pe fiecare parte a acestui tabernacul uman Dumnezeu dorește să scrie Legea Sa. (…) Fiecare nerv, fiecare mușchi, orice înzestrare mintală și fizică trebuie să fie păstrată curată.
Este planul lui Dumnezeu ca trupul să fie un templu al Duhului Său. Solemnă este răspunderea ce stă în dreptul fiecărui suflet. Influența ta personală este exercitată spre bine sau spre rău. Dacă îți profanezi trupul, te rănești nu doar pe tine, ci și pe mulți alții. Creștinii au obligația, în fața lui Dumnezeu, de a-și feri sufletul, corpul și spiritul de tot ce le-ar păta; căci ele au fost cumpărate cu un preț. (…)
Niciun bărbat și nicio femeie nu are dreptul de a adopta obiceiuri care să afecteze negativ funcționarea sănătoasă a vreunui organ fizic sau sufletesc. (…) Aceia care se dedau la tutun și la alcool nu își apreciază intelectul. Ei nu-și dau seama de valoarea facultăților pe care li le-a dat Dumnezeu ca să le cultive și să le dezvolte. Astfel că oamenii își lasă puterile să se veștejească și să decadă. Dumnezeu dorește ca toți aceia care cred în El să simtă nevoia dezvoltării. Fiecare facultate ce ne-a fost încredințată trebuie să fie sporită. Niciun dar nu trebuie lăsat deoparte. Ca gospodar și constructor al lui Dumnezeu, omul este sub supravegherea Sa în deplinul înțeles al cuvântului și, cu cât Îl cunoaște mai bine pe Făcătorul său, cu atât mai sacră i se va părea că devine viața sa. (Manuscript 130, 1899).