Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16)
Noi trebuie să ascultăm de legile Împărăției Sale, făcând din noi înșine tot ceea ce este posibil să fim. Noi trebuie să cultivăm perseverent cele mai înalte puteri ale ființei noastre, aducându-ne aminte că suntem proprietatea lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Nouă ni se cere să creștem, să ne dezvoltăm zilnic. Chiar în această lume a păcatului și a durerii, noi putem, prin eforturi serioase și perseverente, să ne ridicăm la cea mai înaltă eficiență spirituală. (…) Noi trebuie să fim plăcuți lui Dumnezeu. Și putem fi, căci Enoh a fost plăcut lui Dumnezeu, deși a trăit într-un veac degenerat. Și sunt și în zilele noastre enohi.
Casa trupului omenesc, zidirea lui Dumnezeu, templul Său, cere o veghere atentă, vigilentă. Împreună cu David, putem exclama: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” Opera lui Dumnezeu trebuie să fie păstrată, pentru ca universului ceresc și rasei decăzute să li se arate că oamenii sunt temple ale viului Dumnezeu.
Desăvârșirea caracterului pe care o cere Dumnezeu este pregătirea întregii ființe, ca un templu, pentru locuirea Duhului Sfânt. Domnul cere slujirea întregului mecanism uman. El dorește ca oamenii să atingă maximumul potențialului lor. Nu este suficient ca doar anumite părți ale mecanismului să fie folosite. Toate părțile trebuie puse în acțiune sau, dacă nu, slujirea este incompletă. (…)
Viața fizică trebuie educată, cultivată și dezvoltată cu multă grijă, pentru ca, prin oameni, natura divină să fie dezvăluită în toată plinătatea ei. Dumnezeu așteaptă ca oamenii să folosească intelectul pe care El li l-a dat. Ei trebuie să îi acorde conștiinței locul suprem ce ia fost atribuit. Puterile mintale și fizice, împreună cu sentimentele, trebuie să fie astfel cultivate încât să poată atinge cea mai înaltă eficiență. (Manuscript 130, 1899)