Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33)
Religia Domnului Hristos nu îl degradează niciodată pe primitor, nu îl face niciodată necuviincios, grosolan sau necurtenitor. (Letter 134, 1901)
Sunt foarte multe de făcut pentru a ne pregăti pentru curțile Domnului. Asprimea atitudinii, vulgaritatea vorbirii, lipsa de valoare a caracterului trebuie înlăturate sau niciodată nu vom purta haina țesută în războiul de țesut al cerului – neprihănirea lui Hristos. (…)
Aceia care, sub îndrumarea lui Hristos, se pun în situația de a atinge cele mai înalte realizări vor duce cu ei, în școala înaltă a cerului, tot ceea ce au corectat la ei înșiși aici, pe pământ. Dar aceia care nu sunt dispuși să-și lase caracterul modelat după cel divin îi întristează pe îngeri, căci, persistând în obiceiurile și practicile lor păcătoase, ei strică planul lui Dumnezeu. (Review and Herald, 4 iulie 1899)
Fiți respectuoși cu Dumnezeu și unii față de alții. Aduceți-vă aminte că El dorește să aveți cele mai bune maniere, ca să-L puteți glorifica înaintea lumii. El dorește să trăiți în unitate unul cu altul și să vă iubiți unul pe altul. Aduceți-vă aminte că, dacă vă veți iubi unul pe altul aici, veți locui cu cei răscumpărați în veșnicia veacurilor fără de sfârșit. (Manuscript 21, 1903)
Egoismul și mândria stau în calea iubirii curate ce ne unește în spirit cu Hristos. Dacă această iubire este cu adevărat cultivată, atunci limitat cu limitat se vor uni și se vor reuni în Cel Infinit. Natura umană se va uni cu natura umană și toți vor fi strâns legați de inima Iubirii infinite. Iubirea sfințită unul pentru altul este sacră. În această mare lucrare, iubirea creștină – mai înaltă, mai constantă, mai amabilă, mai neegoistă decât ceea ce s-a putut vedea – promovează blândețea creștină, bunăvoința și politețea creștină și dezvoltă frăția umană în acord cu Dumnezeu, evidențiind demnitatea cu care Dumnezeu a învestit drepturile omului. Această demnitate creștină trebuie să fie cultivată pentru onoarea și slava lui Dumnezeu. (Manuscript 10, 1897).
Ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, trebuie să avem o demnitate asumată a caracterului, în care mândria și trufia nu au ce căuta. (Review and Herald, 27 martie 1888)